joi, 14 noiembrie 2013

Un poet filozof



·        Vasile Tonoiu – Bucurii vindecate (Editura Semne, Bucureşti 2012). De Vasile Tonoiu ştiam că e un filozof român născut în Corbenii de pe Valea Argeşului, sub Munţii Făgăraş, că e membru titular al Academiei Române, autor de cărţi grele de filozofie şi traducător al lui Gaston Bachelard şi Paul Ricoeur… Aşadar, titluri ştiinţifice şi academice. Ei bine, Vasile Tonoiu îşi dezvăluie şi o faţetă nebănuită a spiritului său: poezia. Volumul Bucurii vindecate strânge între coperte o parte din scrierile sale lirice, hm! aş zice mai curând antilirice. Având în vedere formaţia sa de filozof, te-ai aştepta ca poetul Tonoiu să se situez cumva în descendenţa lui Blaga, cu o lirică de meditaţie, gravă şi ceremonioasă. Ei bine, septuagenarul profesor este mai curând un poet postmodern, deşi într-un text de început de carte, unul programatic, cam ia în răspăr curentul: „Savant codificată palimpsest/vechea mea locuinţă postmodernă/se revelează ochiului din Vest/lumină viitoare trasă-n bernă:/E închisoare e şi adăpost/antemodernităţii mele post(-).” Da, poetul are mai toate trăsăturile unui poet postmodern: uşurinţa şi plăcerea de a versifica zglobiu, (auto)ironic, în contrast cu tot ce e grav şi solemn, fiind ludic, parodic, luând de multe ori în răspăr chiar categoriile filozofice ce-i sunt atât de familiare. Nimic, aşadar, din morga de academician, de nemuritor al spiritului românesc. El îşi dezbracă roba şi scoate limba ireverenţios la spiritele anchilozate. Iată un tablou în alb şi negru, un poem concentrat în patru versuri: „Un călugăr negru şi-o albă nebună:/este în fiecare/atâta depărtare/că nu le vine greu să fie-mpreună”. Cum ziceam, poetul se joacă voios şi cu noţiuni filozofice, ironic, autoironic, ca un spirit liber ce este: „Monadologie de nomad/Care dă sămânţa pe răsad/Şi goleşte foalele/Ca să umple oalele,/De ea fug, în ea şi cad/Sumeţindu-mi poalele…”

2 comentarii:

Iosif spunea...



Sunt interesat sa aflu daca
Basescu e o monada
(Foarte probabil ca e nomada).

Augustin spunea...

Corectă e varianta a doua. Asa, la feminin.