joi, 7 noiembrie 2013

Nu sărbătoreşti Paştele cu apă chioară

Nu contenesc a da exemplu de simţ civic pe grecii contemporani, urmaşii celor care au croit democraţia europeană cu mii de ani în urmă. La noi, fiecare aşteaptă să se implice vecinul, prietenul, oricare altul decât el.

Asta aminteşte de o parabolă creştină. Apropiindu-se sărbătoarea Paştelui, cel mai bogat om al unui ţinut, i-a invitat pe toţii locuitorii la masa de Paşti la el la castel, în sensul că el oferea mâncarea, locuitorii urmând să aducă fiecare un vas cu vin, mai mare, mai mic, după posibilităţi. Se punea tot vinul într-un butoi şi-şi lua apoi fiecare vin cât voia să bea la masă. Unul dintre invitaţi şi-a zis: "Păstrez vinul pentru mine şi duc o amforă de apă, că la atâta cantitate nici nu se observă!" S-au aşezat mesenii la ospăţ, dar când au mers să-şi ia vin din butoi, au observat că tot vinul era de fapt apă chioară. Ca omul nostru de mai sus gândiseră toţi.

Nu mă obosesc eu să ies în stradă, îşi zice românul, va ieşi vecinul, o să iasă ei medicii sau profesorii, s-or schimba lucrurile şi fără mine. Ei bine, nu se schimbă deloc, pentru că toţi gândesc la fel şi, până la urmă nu iese nimeni. Şi se pare că guvernanţii sunt informaţi de servicii şi de aceea continuă să ne asuprească pe noi şi să fure pentru ei...

Altfel zis, încercăm să petrecem Paştele cu apă chioară...

2 comentarii:

Tudor Cicu spunea...

În ziua de azi se vine cu sacalele (un fel de cărucioare cu bîrne triunghiulare drept postament, pe care era aşezat un butoi cca. 200 l, tras de măgari, cu care se căra apă în Dobrogea- aşa zisa "saca" -), la adăpat cu apă chioară, masa votantă, poporul credul. Ce ne mai mirăm atîta! Obicei fanariot, meteahnă fanariotă. Îndulcită cu rahat postrevoluţionar. Toate astea se întîmplă după "ovoluţia" din decembrie 89... şi, vor continua. Nimic nu ne mai miră!

Catia Maxim spunea...

cam așa...