joi, 14 noiembrie 2013

Cântarea României

O ţărancă din judeţul Botoşani, comuna Albeşti, cântă neîncetat de o săptămână. S-a trezit într-o noapte dintr-un coşmar şi de atunci cântă o melodie populară - aceeaşi! -  non stop. Nu mănâncă, nu bea, nu face altceva decâ să cânte. Familia, deşi melomană, exasperată totuşi, a dus-o la spital. A fost internată iniţial la secţia de boli nutriţioniste, probabil pe ideea lui Creangă că anumiţi oameni cântă de foame. Apoi, au transferat-o la psihiatrie, unde e şi acum şi unde cântă neîncetat un cântec popular moldovenesc.

Ferice de doamna de 65 de ani din judeţul Botoşani! În timpul ăsta guvernul dezbate bugetul care, deşi firav, el iese la numărătoare mai musculos decât cel mai musculos culturist. În timp ce doamna cântă de mama focului, Liga a rămas fără Mitică şi Mitică a rămas fără Liga curvelor bătrâne. Botoşeneanca noastră cântă, iar de cântarea României profită preşedintele (hm!) Traian Băsescu care cumpără mii de hectare de teren în Câmpia Română pe numele fetiţei sale notăriţe... Doamna din Albeşti cântă, iar naţionala de fotbal va juca la Pireu meciul secolului care am o bănuială că va fi meciul săptămânii, poate al zilei, dar mai curând al orei 21,45... În timpul Cântării României, profesorii din Curtea de Argeş nu-şi primesc salariul - nu mărit, cum zice premierul, dar nici măcar micşorat -  pe luna octombrie, din sfântul motiv că nu sunt bani.

Se întâmplă atâtea lucruri minunate în eterna şi fascinanta noastră ţară, iar doamna din judeţul Botoşani cântă Cântarea României! Îmi pare un cântec a pagubă. Ptiu!

8 comentarii:

Anonim spunea...

Sunteţi sigur că (cântu-i, de l-aţi auzit, de nu Vi s-a doar relatat pe nu mai ştiu eu ce cale) nu era o Cîntare cu "OooOf&ValeiLeu" ca leit-motiv...
În restu', am aşa o ciudă pe toţi marioneţii ce tot papagalicesc "avem conducătorii pe care-i merităm", că de aş fi eu inventatorul bombei cu neutroni, aş fi programat-o exclusiv pentru coni-dukcaci!...
Dar, cum nu sunt, vom muri noi toţi, de a lor minte nebună.
Nae Socol/e/a
(2 luni grele din vara lui'71, de Centenar studenţesc Putna), în numele lui Culai

Augustin spunea...

Mi-a fost lene să deschid filmuleţul şi să ascult jalea femeii.
În rest, aveţi dreptate cu nebunia din jurul nostru. Dar, să nu pierdem cu firea...

Popa130 spunea...


MON CHER CONFRÈRE

Am citit cu indignare postarea ta.
O batrana bolnava care reactioneaza intr-un fel,
asistentii de la salvare care scapa targa pe jos
toate aste sunt la romani momente de batjocura si nu de tristete.

„Omul este măsura tuturor lucrurilor” zicea filosoful trac.
Cu siguranta ca se refera la perceptie deoarece omul percepe constient toate lucrurile
si le judeca ca atare.

Ceea ce noi citim si vedem la televizor probabil ca exista
Si ceea ce astfel exista ,este doar ceea ce suntem capabili sa percepem.

Valorile morale si etice din societate sunt decise de oameni.
In societatea romaneasca sunt decise de romani.

Prin urmare, inty-ro societate de hoti, cel mai mare hot este cel mai onorat , iar Batjocura in societatea noastra romaneasca este o mare virtute.

Tudor Cicu spunea...

Chiar aşa, îi spuneam lui bădia Culai (anonimul din postare), nu cunosc franceza, dar mi-a ajuns la ureche expresia: Mais pardon, il est un petit peu toque! Ce să zic? Cam într-o ureche e toată politichimea (ca să nu spun "pulitichimea") de azi. Cam ştiu ce ar spune bădia! Cam ce-i spunea Veslovski, Annei Karenina, despre Levin: "Îndeobşte are idei turceşti".

Anonim spunea...

Mister Hm, posibil sa fie o cantare
in rama Romaniei, ca atata a mai ramas si biata femeie, ce sa faca!
Canta si ea la ce se mai poate!
Asta-i viata, mister Hm!

Şerban Tomşa spunea...

Maestre DAD,
Îmi dai voie să postez, pe blogul meu, textul tău ? Arătând, fireşte, de unde l-am luat şi cine este autorul.

Augustin spunea...

Dragă Şerban, poţi să-l reproduci când vrei şi cum vrei. Păi, nu mi-ai pus tu blogul meu la tine pe blog?! Eu sunt onorat că găseşti vrednică o debilă tabletă de-a mea săî fie reprodusă de un romancier de valoarea ta!

Şerban Tomşa spunea...

Îţi mulţumesc, dragul meu. Acum îl pun.