sâmbătă, 7 septembrie 2013

Cehov şi noi

Are domnul nostru Anton Pavlovici Cehov o schiţă intitulată "Ce se întâlneşte de cele mai multe ori în romane, nuvele etc.?", schiţă care începe astfel: "Un conte, o contesă cu urme de îndepărtată frumuseţe, un baron-vecin de moşie, un scriitor liberal, un nobil scăpătat, un muzician străin, slugi îndobitocite, dădace şi guvernante toante, un administrator de moşie neamţ şi un moştenitor din America. Chipuri urâte, dar simpatice şi atrăgătoare..." Şi tot aşa, o tablă de materii, preţ de o pagină şi jumătate de carte.

Cehov vorbea desigur de romanele şi nuvelele de sfârşit de secol XIX.

Dar, ca să încercăm a adapta, ce întâlnim noi în romanele româneşti ale începutului de secol XXI? Păi, respectiv: un cioban devenit finanţator de echipă de fotbal, o activistă de partid îmbătrânită urât, aşa cum a fost şi o tânără urâtă, un scriitor fost cântăreţ securist al lui Nicolae Văpaie Ceauşescu, devenit autor onorabil şi pios de psalmi, un membru al Biroului Politic al CC pozând în scăpătat, dar având un milion de euro la teşcherea, un OMV austriac administrând petrolul şi gazul ţării noastre din care noi câştigăm 0,5 euro pe an de persoană, ba şi câte un moştenitor din America, cine ştie..."

Singura chestie care se potriveşte cu schiţa lui Cehov este remarca: "Chipuri urâte, dar simpatice şi atrăgătoare..." Se potriveşte pentru că noi avem, spre deosebire de Rusia lui Cehov, televiziuni tabloide. Hm!

4 comentarii:

stefan s. spunea...

Cine sa fie ,,autorul onorabil si pios de psalmi", se poate spune?
Sau e doar o simpla ironie binevenita?

Spor la scris si in toate!

Augustin spunea...

Stimate domnule Stefan S., autorul asta "e mai mulţi": foşti securişti, foşti poeţi de curte etc. Va pot face o lista de 100 in cinci minute.
Asta-mi aduce aminte de o anecdotă cu un poet mergând pe stradă şi întâlnindu-se cu un coleg de breaslă. Şi poetul îi zice: "Salut pe cel de-al doilea mare poet al oraşului!" "Şi cine e cel mai mare, primul?" întreabă colegul. "Nu ştiu exact, că primul suntem mai mulţi!"

stefan s. spunea...

A, am priceput acum!

Tocmai intentionam sa recitesc ,,Psalmii" lui St. A. Doinas...

E asa o ,,viermuiala" in breasla asta scriitoriceasca, ca-i poti banui pe toti...si de toate!

Condei usor sa aveti si inspiratie pe masura!

PS:
Apropo de anecdota dvs.: Se povesteste, un scriitor cunoscut a spus-o, ca intr-o seara, iesind de la o sedinta literar-politica, A. Toma - va mai amintiti de el, nu-i asa? - i-ar fi spus lui M. Beniuc: - Uite, asa sontac-sontac - A. Toma tragea un picior dupa el - l-am intrecut pe Eminescu!
Si, se pare, omul nu glumea!!

Augustin spunea...

Îmi pare rău de Doinaş, nu pe el îl aveam în vedere. El este un poet mare. Lui îi acord circumstanţe că a ajuns să toarne, a fost racolat în puşcăria politică.

A. Toma, vai de mama lui!, chiar credea că e mai mare decât Eminescu. Aşa s-a scris istoria literară, ca şi istoria-istorie...