duminică, 11 august 2013

Scriitorul Ioan Viştea pune O întrebare

Textul de mai jos aparţine scriitorului Ioan Viştea, locuitor al unei capitale româneşti - Târgovişte. Dacă mai trăia personajul său din articol, acum era şi el locuitor de capitală.





                                                                      O întrebare


                              Ştirea de penultimă oră, menită să înflăcăreze imaginaţia puţinilor turişti care tranzitează Tîrgoviştea şi să întunece minţile şi sufletele nostalgicilor „iepocii de aur”, spune că la iniţiativa Consiliului Judeţean Dîmboviţa şi sub patronajul Complexului Muzeal Curtea Domnească, clădirea fostei Şcoli de Cavalerie, acolo unde au fost executaţi soţii Ceauşescu în decembrie ’89, va fi redată circuitului turistic. Iată că autorităţile locale au priceput, în pragmatismul lor sincronizat cu întîrziere, ceva ce francezii ştiu de mai bine de două secole, anume că şi asasinatul se vinde bine!
                              În elanul potemkinist derulat în sens invers, se revopsesc interioarele clădirii în aceleaşi culori din 1989, se montează mobilierul original, se aduc paturile de cazarmă  unde Ceauşeştii şi-au trăit insomnia ultimelor nopţi, se repun la ferestre gratiile de fier. Toate bune şi …tragice, numai că, ce să vezi?!, tocmai zidul care ar fi trebuit să constituie obiectivul central al atracţiei, zidul la care ar fi trebuit să vină în pelerinaj toţii preşedinţii ţării din ’89 încoace, să vadă şi să pipăie „stigmatele” gloanţelor de-atunci, spre luare aminte, zidul, deci, este astăzi neted ca-n palmă şi fără pată! Peste urmele grozăviei de-atunci, cineva a aşternut un strat gros de tencuială! Nu ştim dacă a fost ordin”de sus” prin care să se şteargă urmele crimei ori atît i-a dus mintea dintr-o sfîntă simplicitate şi ignoranţă. Cert este că scrupulul autenticităţii trebuie să îndrepte cumva lucrurile iar urmele gloanţelor trebuie să se regăsească , reproduse într-un fel sau altul, slujind   zidul şi celebrităţii sale. Mai ales că, în spiritul aceleiaşi nevoi de „realism”, se fac eforturi pentru aducerea şi expunerea în viitorul muzeu  a TAB-ului cu care au fost aduşi Ceauşeştii.
                 Vicepreşedintele Consiliului Judeţean Dîmboviţa, Ioan Marinescu declară  ritos: „În cazul în care nu se va putea aduce chiar acel TAB, va fi adus unul de acelaşi tip”. De unde şi întrebarea firească : din moment ce Ceauşescu a devenit doar o hologramă şi reconstituirea n-ar mai putea beneficia de prezenţa lui fizică şi dacă  însuşi TAB-ul poate să fie altul, dar de acelaşi tip, n-ar fi nimerit să aducem la locul faptei, acolo, la zid, odată cu TAB-ul şi un preşedinte de acelaşi tip, ba, unul chiar mai înrăit în ticăloşii? Întreb pentru că în vreme de criză se ştie doar că e păcat să risipim puţinele resurse în van, cum ar fi, de exemplu, o rafală de AKM trasă în gol!

                                   Ioan Viştea
                                                                                       
                                                             (rezident la nici 200m. de locul cu pricina)

Un comentariu:

Mihail spunea...

da, si din fericire sunt trei cei care au prezidat tara noastra de la ceausescu incoace. spun asta pt ca daca cu unul dintre presedinti cumva se rateaza la tragere, sau eu stiu, nu reusesc soldatii sa il loveasca in aceleasi locuri "istorice" unde a fost lovit ceausescu la deja faimoasa executie, mai avem doua incercari. stii cum se spune: a treia oara e cu noroc.