joi, 1 august 2013

Gellu Naum, ultimul poet suprarealist

1 august ( 1915) este data naşterii lui Gellu Naum, ultimul poet suprarealist nu doar din România comunistă/tranziţionistă, dar poate chiar din Europa. Am vrut să marchez data prin citarea unui poem de-al autorului. Nu l-am ales desigur pe cel mai bun, dar l-am ales pe cel de mai jos pentru că i-a servit romancierului Şerban Tomşa în recentul său op Călugărul Negru în crearea în roman a unei secţiuni (pseudo)poliţiste, ca un fel de Zece negri mititei.

Crusta

Oraşul avea o singură casă
casa avea o singură încăpere
încăperea avea un singur perete
peretele avea un singur ceas
ceasul avea o singură limbă
în tot acest timp copiii
creşteau şi puneau o singură întrebare
pe când adulţii nedumeriţi şi superbi
scădeau scădeau surâzând.

3 comentarii:

ioan viştea spunea...

Si uite inca o poezie a lui Gellu Naum care se numeste "Căldura glaciară"(!) dar care s-ar fi putut f. bine numi "Omul din Deal conectat la băieţi" :
"Cineva auzea numai ce-i spunea motoraşul plasat în ureche cu un şnur frumuşel peste reverul hainei, altul ţinea motoraşul între dinţi, vorbea cu motoraşul între dinţi aşa şi pe dincolo şi celălalt auzea numai ce-i spunea motoraşul" Gellu Naum- un suprarealist vizionar!

Augustin spunea...

Superb! Mulţumesc! Nu-mi aduc aminte textul.

Şerban Tomşa spunea...

Mare poet a fost Gellu Naum, dragul meu DAD ! Îţi mulţumesc pentru menţionarea romanului meu.