Portret plastic făcut de Petre Pandrea lui Tudor Arghezi: "Din gustul morbid pentru apaşi, Arghezi a trăit printre estetomani, erotomani, vicioşi şi revoluţionari. S-a păstrat totuşi decent în comportament faţă de coana Paraschiva şi copilaşii rumeni, rubicond şi borţoşel, cu mustăcioară neagră, stufoasă, ca un vrăbioi, gospodar şi măscărici în stil. Nu se speria de mărimi precum Gala Galaction, ţigan şătrar, sau Nichifor Crainic, alt ţigan, care a scris versuri cu aleluia pentru curvarul de Carol II, ca să-l facă voievod al culturii, ca şi Sadoveanu, ca şi Galaction ca şi majoritatea scriitorilor. Îl tapa cu uşurinţă şi ceremonial. A fost odată în audienţă la rege, cu Nichifor Crainic. Regele i-a tratat cu trabucuri havane. Crainic a aprins-o şi a pufăit-o regelui în nas. Pe urmă a plecat. Regele a vrut s-o aprindă şi lui Arghezi, deşi a îngheţat, când Crainic i-a cerut bricheta. Hohenzollernul era un golan cu etichetă, gata să se golănească şi cu aceşti scriitori. Arghezi n-a vrut să aprindă havana. Nu fumezi? Ba, fumez, dar vreau s-o păstrez ca amintire. I-a mai dat una. A refuzat s-o aprindă, fiindcă nu poate trânti fumul în faţa Regelui. Regele l-a umplut de bani, atât cât putea un Hohenzollern, o dinastie extrem de zgârcită şi acumulatoare..."
Mai la vale, Pandrea remarcă "imparţialitatea de român" a poetului: "T. Arghezi a pactizat pe urmă cu toate partidele: şi cu socialiştii, şi cu liberalii lui Gh. Brătianu, şi cu democraţii lui Aristide Blank, şi cu reacţionarii partidului. Pentru legionari a scris o baladă sinceră şi neplătită..." Pandrea povesteşte şi cum a scris Arghezi celebrul pamflet Baroane, printr-un pact cu Ică Antonescu, care a scos din visterie - drept onorariu - nu mai puţin de trei milioane de lei...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu