joi, 18 iulie 2013

Colecţia de trofee a preşedintelui

Vecinul meu octogenar iese de la televizor ca din templu, plin de revelaţii: "Domnu' Augustin, te anunţ că a înviat mortu'!" Nu-i dau replica, nu reacţionez în nici un fel, pentru că sigur nu mă va lăsa el nelămurit, nu e stilul lui. "Da, marinarul ăla chiombaliu trimis anul trecut acasă de mai bine de şapte milioane de români, şi-a scos vata din nas, a deschis ochiul ăla mare, a căscat gura lui aia şi mai mare şi-a hăhăit. Şi uite cum ajung la pârnaie unul câte unul. Prost e şi Ponta, îşi continuă analiza politică moş Onuţ, când i-a zis astă-iarnă marinarul că ministrul ăla de la transporturi nu trebuie pus că e penal, trebuia să înţeleagă. Uite că marinarul a dovedit că ăla e penal..."

Are dreptate moş Onuţ. Traian, din care toţi ne tragem (vorba blondei şoldoase), poate face puşcăriaş şi dintr-un călugăr budist locuitor al unei peşteri timp de un secol, cu atât mai mult dintr-un politician român îmbogăţit ca la noi. Am continuat de unul singur raţionamentul lui moş Onuţ şi-am înţeles că unii oameni colecţionează etichete de bere, alţii timbre, alţii cutii de chibrituri sau pietre de pe plaja de la Neptun. Pe toţi îi are la degetul mic marinerul Traian. El colecţionează capete de politicieni. Le taie ca pe nimic cu lama ascuţită a ghilotinei Laurei Codruţa, acest Robespierre în rochiţă de baschetbalistă, le taie dar, le împăiază şi le pune unul câte unul pe peretele biroului său de marinar de la Vila Lac 2.

Îşi mai pune trei cuburi de gheaţă în uiaga de whisky şi se plimbă agale prin vastul birou, discutând voios cu capetele înfipte în perete:
"Hă-hă-hă, Adriane, îmi pare rău, dar ţi-am spus-o în 2004: Adriane nici nu ştii/Cât de mic ai să devii!...Că eu sunt şi poet de când îl tot citesc pe Cărtărescu...
SOV, SOV, când îţi ziceam eu în zori prin parcarea din Tâncăbeşti că epoca ce va veni se va numi cu mândrie epoca marinarului isteţ, nu credeai. Ai văzut? Îmi ameninţi omul cu moartea şi mergi la Jilava ca la supermarket...
Dar tu, Gigi?! Ai mers mândru la referendum şi-ai făcut campanie papagalilor de Ponta şi Crin? Ei, vezi? Te poţi mişca acum de la uşă până la gardul electrificat...
Tu, Victore, tu, Babiuc, nu te-ai orientat prea bine. Am fost colegi de cabinet , am fost colegi de partid, dar sângele se mai face şi apă"...

Când paharul e pe terminate, Traian, din care se trage blonda curimănoasă, ajunge în dreptul peretelui gol, unde mai au loc câteva trofee vânătoreşti. Loc de meditaţie, de proiecte:
"Aici e bun locul pentru Varan, doar că având în vedere căpăţâna lui de batal bătrân trebuie un cui mai gros. După el vine Dragnea. Lăsăm câteva locuri libere şi mai în colţ o să-l pun şi pe prezidenţiabilul ăla de Crin, dar la momentul potrivit, exact cu o lună înainte de campania electorală. N-am ce-i face, o să-i cam stric somnul dimineaţa. El va fi anchetat la cinci în zori, nu la zece seara..."

Preşedintele înviat din morţi, îşi mai pune trei cuburi, mai toarnă licoare americană peste ele şi ia la judecata de apoi încă o dată trofeele de pe peretele Vilei Lac 2.

5 comentarii:

Anonim spunea...

Frunzărindu-vă şi celălalt dar on line, era să am un şoc, deşi ştiu că există astfel de cititori, în stare să consume cărţi peste cărţi.
Spre deosebire de mulţi care fac din lectură prilej de record cu arome snob, d-voastră aveţi pentru fiece lectură ochi atent şi observaţii săgetate, cred şi meritate. Departe de tot, de maniera criticilor şi istoricilor de pînă acum, ajunşi deja clasici în mai mare sau mai mică vogă.
Aproape că-mi merit neornantul epitet de "om al unei singure cărţi" cu care m-a onorat un bun prietin al vostru... De (pe) atunci, am mai buchisit cîteva, dar foarte multe le-am recitit, reiterînd un narav din adolescenţă şi prima tinereţe.
M-aţi intrigat cu Radu Aldulescu (ştiam de el, nu l-am cetit întreg însă, poate-l aflu on line, la fel de darnic) şi m-a amuzat brodirea "nimfeta de Tecuci". Aveţi plăcerea titlurilor cu momeală, vă bănuiesc pescar - deşi-s două petemi rivale pe seama timpului dedicat...
Ce-i al d-voastră-i că ştiţi nu doar să cetiţi, dar şi să scrieţi în aşa fel încît să faceţi terţi (ca mine) curioşi în manieră tomistă. Ajuns, însă, la crepusculul ultimului bilanţ, gusturile mele-s în chiroane bătute, vechi încă dinainte de postmoderni şi desigur cotropitoarea generaţie '80.

Îmi cer scuze că iar nu mă leg de subiect (mai ales că-i politic, iar eu resping orice politică, încă din stră-vechi, ce n-a fost, nici nu-i una a omeniei)!

Voi mai trece, cu siguranţă, nu ştiu cît de des. Mai răruţu-i mai plăcut. Vă mulţumesc de cetire!
Culai

Augustin spunea...

Ferice de dvs. că nu aveţi patimi politice. Patimi nu mai am nici eu, sunt deja resemnat; nu însă într-atât încât să nu ştiu ce se întâmplă şi să nu iau în răspăr pe domnii politicieni distrugători de ţară.
Da, sunt şi pescar, unul de duminică, desigur.
Cele bune, DAD

Ion Toma Ionescu, Pasarea cetii spunea...

Aveti dreptate domnule Anonim Culai, Augustin stie sa ceteasca si sa scrie bine de tot. Cu pescuitul in politichie, aici e greseala ca doar nu-i poliglot. Nu-ti pui zurgalai la tichie de margaritar cand dai la delfin, sau la marinar, ca se sperie momeala...

Tudor Cicu spunea...

Cum raru umple caru/desu umple fesu./Marinaru-i cu culesu.../Sper... de pe la noi,/Un trofeu îi doresc eu./O scumpete de tichie/Cum nici n-a mai fost să fie,/Să o poarte în puşcărie./Şi pe zidul deochiat/Cel de poster-men... pictat,/L-am propti într-un... cui plat!/Pe cel şui, la whiski dat.
P.S. Şi de blonde îmbrăţişat!

Augustin spunea...

Superb! Vă invidiez! Cât de multe cuvinte irosesc eu pentru a spune mai puţin decât puteţi dvs. condensa în 12 versuri! Despre asta era vorba nu în propoziţie, ci în fraze!