Putere, influenţă, bani

Ce înseamnă puterea în România zilelor noastre? Cine are cu adevărat puterea? Preşedintele ăsta (ne)legitim? Serviciile secrete? Care? Sunt ele unitare? Mă gândesc cum Securitatea era un aparat monstruos şi numeros  în decembrie 1989 redus la doi popândăi care l-au abandonat pe-un drum judeţean pe cel mai apărat domnitor român din toate timpurile. Are putere primul ministru? Dacă are, cum sunt arestaţi oamenii lui şi apoi condamnaţi? Se poate pune semnul egalităţii între putere şi influenţă? Dar oamenii lui Băsescu cum ajung la DNA şi la Înalta Curte? Sunt ei trădaţi de jupân când nu mai are nevoie de ei? Puterea este dorită pentru bani? Atunci cum se explică faptul că Gigi Becali e la puşcărie, unde au fost şi Adrian Năstase şi Sorin Ovidiu Vântu şi unde se pregăteşte să meargă şi Dan Voiculescu? Să fie puterea la şpăgarii de procurori şi judecători? Apoi, cât de schimbătoare este puterea în România? Ceauşescu a făcut Casa Poporului şi acum se lăfăie în ea adepţii şi duşmanii săi deopotrivă. Adrian Năstase a schimbat Constituţia acum zece ani pe pofta inimii lui şi profită de ea Băsescu. Crin Antonescu pentru cine modifică Constituţia? Hm! Puterea! Cine are puterea?

În timp ce mă întreb eu toate acestea, doi fraţi celibatari şi proşti stau de vorbă la o masă de tablă în piaţă, mâncând mititei. "Frate, mult mai mâncăm noi!" constată unul. "Da, dar suntem şi tari!" "Păi, dacă suntem tari, de ce ne bat toţi?" "Păi, pentru că suntem slabi!" Uite, puternicii pieţei!