duminică, 23 iunie 2013

Câştigătorii perdanţi sau învingători şi învinşi în acelaşi timp

Îmi place de nu mai pot democraţia asta din România. Vreau să prezint aici doar un aspect al acestei democraţii, al acestui democrahaus: acela în care un demnitar se dă singur în judecată şi câştigă şi pierde în acelaşi timp. Câteva exemple.

Se desfiinţează un spital în Piteşti, clădirea fiind revendicată şi recuperată în instanţă. În haosul creat, personalul medical rămâne luni de zile fără salarii şi dă în judecată pe director, desigur, pe cine altcineva?... Pe lista petenţilor se trece şi însuşi directorul, adică se dă singur în judecată şi, culmea, chiar câştigă procesul împotriva lui însuşi.

Un primar din Delta Dunării le impută oficial prime de vacanţă cică ilegal acordate personalului primăriei. Personalul contestă în justiţie. Printre contestatari se află şi, aţi ghicit deja, primarul. Şi câştigă. Membrul personalului primăriei câştigă procesul cu primarul purtând acelaşi nume şi acelaşi cod numeric personal.

Şi tot aşa au fost câştigate sporurile de către magistraţi, sporuri care le-au triplat salariile şi pensiile. Judecătorii dintr-o Curte de Apel dădeau în judecată pe Preşedintele Curţii pentru a le acorda sporurile, colegii lor judecau şi câştigau cu toţii, şi judecătorii reclamanţi, şi completul, dar şi preşedintele Curţii dat în judecată...

Ce-mi place democraţia românească! Mă dau singur în judecată şi câştig oricum, câştigând sau pierzând!

3 comentarii:

Ion Lazu spunea...

Aah! totuşi, s-ar putea să fie vorba despre altceva, de data asta, stimate prieten, nu despre nesfârşitele hibe, chichiţe şi portiţe ale democraţiei. Mă pricep şi mai puţin decât DAD la chestiuni dintr-astea, prin care profitorul mai profită încă o dată...practic am decis să părăsesc scena publicisticii. Dar iată ce întâmpin eu însumi. Pentru a obţine nişte despăgubiri basarabene, după 7 ani de tăcere, brusc mi se cere să-mi dovedesc calitatea de moştenitor - pentru că nu am făcut succesiunea în termenul de 6 luni de la decesul părintelui nostru. Bun! Se impune obţinerea în instanţă. Cum? Eu şi alţi descendenţi cu drept succesoral trebuie să dăm în judecată pe un alt moştenitor, la bună înţelegere. Pe cine altcineva? Statul? El cu ce-a greşit? Pare o "logică" aici: măcar unul dintre moştenitori trebuia să ceară în termenul legal succesiunea, nu? În urma procesului, atenţie: toţi moştenitorii obţinem Calitatea de moştenitor, inclusiv pârâtul!!!. Cu care Calitate eu mă prezint la Comisia de despăgubiri. Ca să nu ne dea NIMIC, veţi vedea! Mi s-a explicat: e singura cale de atac.(pe banii mei, desigur! Bănuiesc că legile astea juridice nu sunt de azi-de ieri... Lazu

Augustin spunea...

Hm! În speţa dvs. nu mai e nici democrahaos, ci e lumea lui Kafka la ea acasă.

Şerban Tomşa spunea...

Băi, frate, în ce lume trăim ! Ficţiunile cele mai absurde - dacă pot spune aşa ! - nu pot concura cu realitatea românească de azi. Incredibil !