Lauda omului
Din punctul de vedere-al
copacilor,
soarele-i o dungă de căldură,
oamenii - o emoţie copleşitoare...
Ei sunt nişte fructe plimbătoare
ale unui pom cu mult mai mare!
Din punctul de vedere-al pietrelor,
soarele-i o piatră căzătoare,
oamenii-s o lină apăsare...
Sunt mişcare-adaugată la mişcare
şi lumina ce-o zăreşti, din soare!
Din punctul de vedere-al aerului,
soarele-i un aer plin de păsări,
aripă în aripă zbătând.
Oamenii sunt păsări nemaiîntâlnite,
cu aripi crescute înlăuntru,
care bat plutind, planând,
într-un aer mai curat - care e gândul!
soarele-i o dungă de căldură,
oamenii - o emoţie copleşitoare...
Ei sunt nişte fructe plimbătoare
ale unui pom cu mult mai mare!
Din punctul de vedere-al pietrelor,
soarele-i o piatră căzătoare,
oamenii-s o lină apăsare...
Sunt mişcare-adaugată la mişcare
şi lumina ce-o zăreşti, din soare!
Din punctul de vedere-al aerului,
soarele-i un aer plin de păsări,
aripă în aripă zbătând.
Oamenii sunt păsări nemaiîntâlnite,
cu aripi crescute înlăuntru,
care bat plutind, planând,
într-un aer mai curat - care e gândul!
8 comentarii:
Cineva mi-a spus candva:,, Oamenii nu sunt aer. Nu trebuie sa-i respiri.
In oameni trebuie sa privesti, sa-ti aranjezi parul si sa mergi mai departe"...
Ei, pe ăsta nu trebuia să-l pierzi! Trebuia să-l iei ostatic şi să-ţi mai dea asemenea panseuri. Făceam o carte...
Nu stiam de o asfel de zi. (Pe 1 aprilie - nu-i nicio pacaleala - e Ziua pasarilor).
Ce bine ca au si copacii o zi a lor, merita!
Mi-a amintit de J. Saramago, cum scria: inainte sa moara, bunicul scriitorului a imbratisat la rand toti copacii din livada si le-a multumit pentru rodul lor!
Emotionant, nu-i asa?
Bunica mea, Dumnezeu s-o odihnească, obişnuia să dea de pomană primăvara câte un cireş înflorit. Mă punea să-l ating pe tulpină şi să zic Bogdaproste, iar ea i-l dădea bunicului meu mort: Să fie pentru sufletul lui Iancu al meu!
Ce frumos!
Sa dai de pomana un cires inflorit!
Si dvs., ce-i dati bunicii de pomana?
Totdeauna un pahar de ţuică. Îi plăcea. Nu-i pria, zicea, vinul, dar un pahar de ţuică nu refuza niciodată.
E cam prozaic, dar asta e!
E perfect: paharul e masura tuturor licorilor...
Doar ce-i prea mult strica!
Spor la scris si in toate!
Trimiteți un comentariu