miercuri, 3 aprilie 2013

Poezia română de la începuturi până azi în parodii

Se spune adesea că parodia este gen facil, de neluat în seamă de cititorul adevărat de poezie. Hm1 E de discutat. Totuşi, să nu uităm că Marin Sorescu a debutat cu un volum de parodii de care nu s-a dezis niciodată. Am primit o carte de Constantin Ardeleanu care publică parodii după 111 poeţi români, de la Dosoftei (1624-1693) până la Daniel Tudose (? n.1979). Nu comentez acum aici. Vreau doar să reproduc una dintre parodii, cea după Într-o grădină de Ienăchiţă Văcărescu:

        Într-o grădină,
        Lâng-o piscină
        Zării o zână. Părea virgină.

       S-o abordez, mi-i jenă,
       (Poci ignora zveltă sirenă?)
       Cerându-mi preţul, mă ia migrenă.

4 comentarii:

Tudor Cicu spunea...

Parodia, deşi la origine semnifica un cântec distorsionat&contrafăcut, este o creaţie artistică. Fiind o imitaţie satirică a unei opere serioase (cunoscută publicului: opera ori autorul) ea echivalează cu un act critic. Cu efecte comice sau scrisă în note triste, parodia atrage atenţia: punând pe soclul cuvenit autorul şi pansează sufleteşte, o rană deschisă, neştiută în cititor. Poetic spus, parodia e candela cu care îşi luminează camera, autorul ei, sperând să veşnicească alături de poeţii adevăraţi. N-am auzit de Constantin Ardeleanu, dar, mostra dată de dvs. dovedeşte un umor special. De-ar fi toate aşa: are vânt de la pupa pe corabia numită PARODIA. Vrând a le da, nota distinctă a unei noi creaţii literare, eu le-am numit(în cartea pe care o voi scoate în curând): Niciodată parodii...

Augustin spunea...

Iată, o adevărată profesie de credinţă. Voi mai cita câte un text din C. Ardeleanu. Totodată, domnule Cicu, vă aştept cu interes cartea.

ion lazu spunea...

Stimate Domn Augustin Doman, poetul Tudor Cicu a reuşit o definire cum nu se poate mai potrivită a speciei numită parodie. Iar în fapt, este o definiţie dată în cunoştinţă de cauză, TC fiind un foarte ingenios şi insapirat autor de parodii, le puteţi citi pe-al său blog, unde îi ia la rând pe poeţii antologaţi de Laurenţiu Ulici. Un adevărat tur de forţă, impresionant ca angajament, de care nu ştiu câţi autori români sunt înstare. Tot respectul pentru maniera în care abordează poezia confraţilor, dându-ne originalul, parodia şi un text explicativ. Am comentat cu încântare, pe acel blog. Cât despre C. Ardeleanu, un recidivist în domeniu, am primit eu însumi de la autor volumul în chestiune şi am de gând să-l comentez, căci o merită. Un gând bun, Lazu

Augustin spunea...

Da, va multumesc pentru interventie, domnule Lazu, aceasta e încă o dovadă că parodia este un gen serios.