Astăzi se împlinesc 102 ani de la naşterea lui Cioran, fermecătorul sceptic.
Marchez aici aniversarea cu acest panseu al gânditorului de la Răşinari (sper să nu-mi ceară bani cioclul scriitorului de la Paris!):
"Înainte de a fi o eroare de fond, viaţa e o greşeală de gust, pe care nici moartea, şi nici chiar poezia nu ajung s-o îndrepte".
4 comentarii:
Octavian Goga: Bătrâni
(parodie după Octavian Goga–deTudor Cicu)
De ce-am plecat de lângă voi
Să merg la şcoli înalte?...
„Că parte, n-are mamă, toţi –
Numai acei cu carte!”
Cu diploma în buzunar
Luai cărări străine
În loc să mă aveţi în prag
Ca sprijin pentru mâine.
M-aş fi-nsurat la mine-n sat
Mi-aş fi-ncropit dugheană
Şi-aveaţi acum şi voi nepoţi
Ca pansament pe rană.
Tu, mamă, n-ai fi stat la porţi
Că... poate vine rata
Cum îmi scriai într-un ceaslov
Şi... să-l mai prind pe tata.
..................................................
Astfel visam cu voi în gând
Da-n sat n-ajunse rata
Mama ia străzile la rând...
Şi tace-n groapă tata.
P.S. Dacă eseistul de geniu, Cioran, credea şi nu prea credea, în ce spunea despre poezie, iată, unul ca mine, crede că Poezia (şi umbra ei, parodia) poate îndrepta din greşelile trectului nostru. Măcar acum, când nu-i prea târziu.
Nicio mirare că la o repede lectură spusa lui Cioran pare "scandaloasă", dacă nu de-a dreptul stupidă, căci împotriva firii - cum adică "greşeală de fond" !? apăi dacă nu ar exista viaţa ca atare, despre ce-ar mai "filosofa" gânditorul de sub Coasta Boacei - şi toţi filosofii, înşiraţi de când lumea ?! Întorsătura stilistică referitoare la gust, franţuzească în esenţa ei sclifosită, reuşeşte să fie acroşantă, ce-i drept. Însă abia spre sfârşitul sentenţei, Cioran se revanşează, măcar în ochii mei, acordându-i poeziei chiar mai multă putere decât morţii în sine. Şi în acest fel, printr-un tur de forţă specific tipului de scriitură cioranian, omul de sub coasta Boacei devine scriitorul pe care îl recitesc cu interes. O mărturisire, cu tot riscul: Cioran m-a atras întotdeauna mai ales ca poet. Chiar şi scrie undeva ceva de felul: Aş fi mândru ca spunerile mele să inspire pe vreun poet.
Justă remarca privindu-l pe cioclul editorial, care şi pe marele Blaga l-a îngropat, prin monopolizare... De decenii, nicio piesă de-a lui Blaga nu poate fi pusă în scenă. Ce scandalos!!!
I. Lazu
Domnilor, tocmai citeam acum două săptămâni o apreciere a lui Livius Ciocârlie în care polemiza cu cineva. Dl. L.C. susţinea că la Cioran nu contează atât ce spune, cât contează stilul. Şi se referea desigur la stilistul francez, în primul rând.
Dle Cicu, o parodie la aceeaşi poezie a lui Goga are şi C. Ardeleanu în volumul său de care vorbeam săptămâna trecută. A dvs. e mult deasupra. N-am la îndemână cartea, le-aş pune pe două coloane pentru demonstraţie.
Am găsit şi citatul din Livius Ciocârlie: "Persoană de bună credinţă, Nicole Parfait greşeşte refăcând începuturile lui Cioran după declaraţiile lui, şi greşeşte a doua oară apreciindu-i opera după idei. Dacă n-ar fi stilul, prin care înţeleg felul de a-şi exprima subiectivitatea, ideile n-ar face din el mai mult decât un eseist interesant. Ea le analizează cu atâta acribie, încât decid că am citit destul".
Trimiteți un comentariu