Mai sunt vreo două ore până la meciul Chelsea-Steaua. Nu sunt nerăbdător şi nici n-am emoţii. Îl voi vedea ca pe un spectacol fotbalistic oarecare.
De altfel, cred că emoţii mari nu au nici fotbaliştii stelişti pe Stamford Bridge, nici Reghe, nici măcar jucătorii de la casele de pariuri (apropo, săptămâna trecută am investit un leu pe meciul tur şi am câştigat cinci).
Emoţiile mari sunt pe capul bieţilor călugări din Muntele Athos. Acolo se află Baciul Becali urcând cu samarul plin de un milion de euro cash. Sărmanii călugări, pentru banii ăştia, probabil că sunt biciuţi de latifundiarul din Pipera să bată mătănii, să se roage fierbinte la Împăratul lumii Iisus, să cânte imnuri de slavă, să bată pământul cu fruntea de mii de ori în 90 de minute. Şi toate astea la lumina lumânărilor de ceară, că acolo n-a ajuns curentul electric.
Nici nu ştiu englezii lui Abramovici de ce sunt ei echipă de un sfert de miliard de euro, când Jiji îi va bate cu mătănii, cruci şi rugăciuni! Fotbalul e un sport de credinţă şi pioşenie!
3 comentarii:
Draga Augustin, acum ...dupa, se vede treaba ca un protestant(pravoslavnic!) ori s-a rugat mai abitir decat calugarii nostri de la Athos ori, mai curand,a zis, dupa prima repriza,la vestiare> romanii cu piosenia, noi cu piastrii, pe ei!
Lemn Tănase ăsta, în ambele meciuri, a avut două picioare de paltin. Putea să se roage Becali la Athos cu 77 de cruci la gât, tot degeaba... Şi decât un milion de euro daţi călugărilor, mai bine cumpăra doi atacanţi care să ştie cu mingea...
Adevar grait-ai, Sfinte Augustin!
Trimiteți un comentariu