Ne lăsase blonda doamnă fostă ministru a Turismului, aşadar ne-a lăsat moştenire doamna Elena Udrea un brand de ţară: o frunză verde crud, o frunză creaţă numai bună să acopere o bucată de sex, de Adam sau de Evă. Şi noi în loc să-i fim recunoscători, noi ne complacem în a observa neimplicaţi cum frunza creaţă e atacată din două extreme.
Pe de o parte, frunza Elenei Udrea evaluată la vreun milion de euro este în pericol de a se veşteji sub tirul acuzelor doamnei ministru Maria Grapini, care doamnă ministru vrea să o arunce definitiv în iarna uitării noastre, vrând să pună în locul frunzei de dreapta vreo crenguţă de stânga.
Dar frunzei doamnei Elena i-a pus gând rău, de data aceasta din partea dreaptă a politicii dâmboviţene, însuşi dl. Gabriel Liiceanu care zice că brand de ţară ar trebui să fie dl. Mircea Cărtărescu, cel care are geniu. Este adevărat că arhanghelul Gabriel Liiceanu nu desfiinţează definitiv frunza Elenei, ci spune doar că e prea puţin pentru un brand de ţară. Lasă să se înţeleagă, altfel zis, că ar accepta ca brand pe Mircea Cărtărescu gol ca un David, dar cu o frunză verde creaţă în faţă. Ar fi imaginea cea mai reprezentativă pentru România. De ce nu?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu