sâmbătă, 16 februarie 2013

Un securist dintre aceia...

Nu ştiu dacă aţi observat că securiştii dinainte de 1989 s-au împărţit în două tabere mari: unii au devenit marii magnaţi şi conduc România de pe firme de zeci şi sute de milioane de euro (v. Dan Voiculescu...), iar alţii au devenit scriitori neapărat creştini, pentru că cel mai simplu este să-ţi schimbi idolul, în loc de Ceauşescu scrii Iisus şi totul este perfect.
 Un asemenea individ, ofiţer de securitate din ultima categorie, este scriitor. Acum vreo doi-trei ani mi-a trimis un sonet despre Mănăstirea Curtea de Argeş, aflată la 500 de metri de casa mea. Revista "Argeş" - pentru cine nu ştie - are apariţie lunară. Dar peste cinci zile individul a apărut în redacţie şi mi-a tras un scandal de pomină, că de ce nu l-am publicat, că sonetul lui este cel mai mare din literatura română dedicat mânăstirii ctitorite de Neagoe Basarab. Am încercat să-i explic că nu pot publica într-un lunar un text după cinci zile, dar n-am avut succes, tipul s-a auzit doar pe el; mă rog, apucături de securist care nu ascultă pe cei anchetaţi dacă nu spun ce vrea el. Individul a scris o epigramă într-o gazetă literară în care m-a sictirit. Credeam că s-a încheiat conflictul fost securist - fost victimă a securităţii (a se vedea dosarul meu de urmărit de câteva sute de pagini de la CNSAS). Dar, nu! Securistul îmi trimiute astăzi următorul mesaj pe e-mail, desigur în limbajul de raport al ofiţerilor de securitate:


"Domnule Redactor-sef al revistei Arges, Augustin Doman,
am luat cunostinta cu ceva timp in urma, gratie Serviciului dvs permanent de revolta, de reactia pe care ati avut-o cand v-am oferit spre publicare
intr-o iarna, un sonet despre Manastirea Curtea de Arges, pe care l-am prezentat elogios.
Intrucat in interventia Dvs ati omis sa individualizati piesa in litigiu (cum ar fi fost firesc, pentru ca o primiserati pe e-mail), a sosit timpul sa v-o ofer eu,
ca obiect al litigiului si ca dovada in acelasi timp, gratie de data aceasta, Editurii Tipo Moldova, care in 2012 mi-a publicat in Colectia Opera omnia,
antologia de autor in care se include sonetul cu pricina, la pagina 297. Vi-l readuc in atentie, pentru a remedia eroarea.
Paradis alb la Curtea de Arges//Un brad e-o alba lumanare,/ Cu verdele ascuns sub falduri/ De nea, sosita din inalturi,/ Din Dumnezeu coboratoare...//
La manastirea dintr-un dor,/ Acoperit de-omat, pamantul,/ Ne-apropie mai mult de Sfantul/ Parinte-Atoatefacator.// O, ce minunatie mare!/ In albul ce-a-mbracat si-abisul,/ E toata sacra Lui lucrare!// Omatul-inalt ne e trimisul/Divin - mesajul de purificare,/ Ninsoare-aduce Paradisul...
Am indoieli asupra cordialitatii Dvs. de a-l include in acuzatii, ca proba certa, totusi am considerat necesar pentru mine sa ma conformez principiului,
in momentul cand invocarea adevarului complet a devenit posibila si indubitabila...
Va doresc progrese in cariera si in viata.
C.B."

Acum, vi-l supun atenţiei. Dincolo de acest malentandu, nu înţeleg de ce sonetul este despre Mănăstirea Curtea de Argeş şi nu despre Mănăstirile Putna, Agapia, Arnota, Bistriţa etc. etc. Sau Secu!  Toate au brazi ninşi în iarnă, toate sunt sub oblăduirea lui Dumnezeu, toate ne trimit speranţele spre Paradis... Acuma, eu sunt fericit dacă Paradisul este promis doar de Mănăstirea Curtea de Argeş! Cum eu merg de două ori pe săptămână să pun acolo o lumânare, înseamnă că sunt deja miluit. Totuşi, mănăstirea de la 500 de metri de casa mea este legată de Neagoe Basarab, Regina Maria, moaştele Sfintei Filoteea, mormintele regilor României şi domnilor Ţării Româneşti. Nimic din toate acestea în sonetul securistului Corin Bianu. Ceea ce e de discutat. Sau nu.

Niciun comentariu: