joi, 28 februarie 2013

Snooker

De vreo zece ani, am descoperit pe Eurosport un joc extraordinar: snooker. E un sport cu bile, dar mult deasupra biliardului, nici nu suportă comparaţie. Diferenţa este ca de la şah la table. Vulgarizând, aş zice că nu e un joc de băgat bilele-n buzunarul mesei (care e alta decât cea de la biliard), cât e un joc de unghiuri, de ştiinţa forţei loviturilor cu tacul, de strategii sofisticate, dar mai ales unul cu un fair play deplin. Sunt situaţii când jucătorul comite un fault pe care nu-l observă nici adversarul şi nici arbitrul, caz în care - fără excepţie şi indiferent de miză - jucătorul însuşi îşi autodenunţă faultul. Ţinuta obligatorie este de gentlemeni: vestă şi papion; un singur jucător (Maguirre) nu poartă papion, având scutire de la medic.
Meciurile au şi tensiune fiind răsplătite cu bani mulţi, unele turnee cadorisind câştigătorul cu până la 125 000 de lire sterline. Jucătorii din top 16 sunt câştigători de-a lungul carierei a peste un milion, două sau trei de lire sterline. Şi totuşi, niciun jucător nu se manifestă împotriva adversarilor sau arbitrilor, îşi vorbesc în şoaptă în timpul partidelor, nu dau declaraţii polemice după meci, analizându-şi fiecare propriul joc şi-şi felicită adversarul. De altfel, mulţi dintre jucători sunt prieteni, se antrenează în aceeaşi sală şi provin de la aceeaşi academie de snooker.
Cu câteva luni în urmă s-a retras cel mai talentat jucător al tuturor timpurilor: Rooney O'Sullivan, singurul ambidestru pe care-l ştiu (şi pe primii 100 din top i-am văzut jucând) şi cel mai rapid; un jucător are la dispoziţie trei minute pentru a executa o lovitură, iar Rooney are o medie în cele mai multe jocuri de 10-15 secunde. Preferaţii mei de acum sunt şi cei mai tineri: chinezul Ding Junhui, australianul Neil Robertson şi mai ales englezul Judd Trump care, la 24 de ani, este numărul 1 mondial.
În aceste zile, în fiecare după-amiază văd două-trei meciuri pe Eurosport şi pe Eurosport 2, de la Open-ul Chinei. Sunt fascinat şi nu mi se pare deloc c-aş pierde timpul.

PS: Am avut de ales astăzi între a scrie despre acest minunat sport şi demagogia politică pe cât de cinică pe atât de grobiană a unui individ pe nume Băsescu. Am scris despre snooker pentru a-mi păstra seninătatea.

2 comentarii:

simf spunea...

basescu pleaca, snookerul ramane.

Augustin spunea...

Frumoasă sentinţă. Amin!