marți, 5 februarie 2013

Bufetul suedez

În fiecare zi citesc/recitesc fără vreun program, doar după instincte, după bun plac. Cititorul din mine este ca invitatul la sindrofie cu bufet suedez, invitat care toată ziua a fost luat cu una, cu alta, iar acum descoperă că-i e foame. Şi ciuguleşte o măslină, o frigăruie, o furculiţă de salată mexicană cu fasole, o tartină, o bucată de cârnat austriac, o felie de somon, mai stinge cu un vin sec...

Aşa citesc eu într-o zi.

Astăzi: * la 5,30 - primele trei capitole din Cartea întâi a lui Ezdra. (lectură zilnică de peste 30 de ani din Biblie). * 15 pagini din nuvela "Satul" de Ivan Bunin, scriitorul meu de suflet, scriitor pe care mi l-a oferit în 1978 prietenul meu Nichita Danilov şi din care citesc tot aşa, aproape zilnic. * Primele 50 de pagini din Petre Pandrea - "Memoriile mandarinului valah", pe care le-am cumpărat azi. Paranteză: Eu primesc o carte pe zi de la scriitori contemporani. Cum am tot aşteptat şi Petre Pandrea din Balş nimic, am mers eu şi-am cumpărat cărţoiul pe care-l citisem într-o primă ediţie. E-he, ce mai spectacol cu moravurile şi năravurile intelectualilor români la impactul cu bolşevismul biruitor! * Citesc şapte-opt poeme de Virgil Costiuc, poet din Galaţi. "Şuba": "Am găsit-o în podul casei/prin mormanul de vechituri/mâncată de molii/mirosind a mucegai/decolorată de soare şi roasă la mâneci/ca un greabăn de vită tăbăcită/roasă de cureaua genţii de scule..." Ei, de la "Mantaua" lui Gogol, la "Şuba" lui Costiuc!... * Recitesc din Cioran doar adnotările şi sublinierile de la lecturile precedente din "Lacrimi şi sfinţi": "Genialitatea este o tragedie fără criterii şi fără scrupul. Faţă de ea, sfinţenia este o tragedie în formulă, sigură şi practică. Totuşi amândurora le stă la bază o pornire secretă de autodistrugere. Cine nu discerne în dosul tuturor formelor de limită ale spiritului o astfel de pornire nu înţelege nimic din riscurile acestuia". * Închei ziua de lector la 21,25 cu capitolul "Augusta sau marşul nupţial" din "Cronică de familie" de Petru Dumitriu, unul dintre cele mai mari romane din literatura română; nu ştiu de ce nu chiar cel mai mare.

Cu ceva vreme în urmă a trecut pe la mine reparatorul de centrale termice şi mi-a zis: "Domnu' Augustin, în ditamai livingul ăsta, de ce nu faci dom'le un şemineu?" "Unde?" am întrebat. "Bagă dom'le pe foc miile astea de cărţi şi faci loc berechet!" Hm! Şi pe Bunin?

7 comentarii:

Fleur spunea...

Rugamintea mea este sa nu puneti cartile pe foc. Le puteti pune pe tavan, pe pereti, nu stiu, dar faceti loc si semineului...

Tudor Cicu spunea...

Un episod din viaţa bunicului meu...
(parodie după un poem al lui DorinTudoran)
de Tudor Cicu

Întrebându-l, de ce se întorcea aşa de târziu
Dacă nu cumva, urcat la vie
Bunicul visase una d-alea, cu scene mult deocheate
De-şi dădea el întruna căciula pe ceafă
Ca dinaintea poliţaiului de raion
Când i se furase mantaua lui Gogol.

Măi, cum dracu vine asta:
„Taică, Hismover sau Akakievici ăsta
Cu bunăvoinţa lui Dumnezeu
Încape într-o definiţie cu proşti”.
Noi, nu întrebam niciodată
Cine e Hismover ori Akakievici ăsta.
Vedeţi voi? În ceasurile grele se arată prietenia
Eram ca alde Paşadia şi neamul lui întins în pătul
Trăgeam na, un pui de somn.
După care, bacceaua, hoaşca, balabusta...
Bunica, ne striga pe rând
De aşeza din nou pe prispă
Eterna ciorbă de ştevie. Iar el,
Îşi da deoparte smochinita căciulă de hamster bătrân
Şi zicea:
„De, taică;
parcă ăla, Glonţdemămăligă
Poliţai de raion
N-a fost el o buruiană a devenirii
Şi nădejdii?”

Hei,
De-aş fi Dumnezeu? Mi-aş da de trei ori căciula pe ceafă
Ca pe pasajul ăla de pietoni
Când se zice, că l-ar fi strivit pe poliţai Mercedesul
- Bă, ce om bun ar fi fost Akakievici ăla
Dacă mi-ar fi dat, de pomană
Mantaua lui Gogol ăla
Ce-şi pierduse minţile!

P.S. Asta, pentru că tot ne trag de urechi clasicii din bibliotecă...

Augustin spunea...

Da, e la obiect parodia. Mulţumiri!

Virgil C. spunea...

Am hălăduit un pic pe uliţa Arbaţkaia, casele semănau cu cele evreieşti de pe str.Tecuci, pe lângă bufetul denumit "Pârjoala" din Galaţi.
Sigur, când am băut votcă, mi-am amintit şi de Bunin.
Virgil

Augustin spunea...

Ce rău îmi pare că n-am văzut până acum Galaţii!

Virgil spunea...

Poate anul acesta ne veţi onora cu prezenţa, chiar dacă respectivele clădiri au fost demolate, umbrele lor sunt păzite şi astăzi de o sinagogă.
Vom bea bere şi vom privi Dunărea cu nesaţ.
Virgil

Augustin spunea...

Sună frumos!