sâmbătă, 19 ianuarie 2013

Zâna şi banii

N-am scris nimic despre moartea şi viaţa lui Sergiu Nicolaescu, nu m-am băgat neîntrebat nici în oala divorţului Bănică-Marin. Dar acum, să fiu iertat, măcar la un aspect vreau mă refer.

Un(o) maestru(ă) feng shui analizează destinul celebrei familii Bănică-Marin. Cică, relaţia n-a mers pentru că Andreea este Cocoş (ei, iată cine cânta în casă!), iar Ştefan - Iepure, iar cele două animale în iubire sunt sălbatice, dar în familie dezastru!
Şi mai prezice maestrul(a) că Andreea Marin va întâlni un bărbat cu bani în viitor. Vai, ce uşurare! Eram disperat că Andreea Marin se va cupla cu vreun om al străzii a cărui unică avere e punga cu aurolac. Dar, fiind o femeie studioasă, după cum spune maestra feng shui, ştiind carte, cum ar veni, Zâna va întâlni totuşi un bărbat cu bani. Ca şi cum Ţiriac, Bănică jr. n-ar fi fost oameni cu bani! Să fie într-un ceas bun!


5 comentarii:

I.V. Tallin spunea...

Fara a gusta deloc genul acesta de can-can cu stiri despre poame moldave(vezi din aceeasi "livada"
poama Radulescu si poama Vranceanu-Firea)deduc ca maestra s-a gandit ca Zana poamelor va fi "culeasa" de un angrosist cu bani mai multi decat Tiriac si Banica la un loc!

Petruţ Pârvescu spunea...

rezon!

Tudor Cicu spunea...

. Pădureanca moldavă
(parodie după Carolina Ilica)

Nu mai e mult şi tata o să bată caii
Iar peste rochia tot fulgerând brânduşe
Un nechezat sub stele: caii, caii...
Îmi vor vesti sosirea: ţigăncuşe.

Vor fi armonici, ca-n Esenin, toate
Păduri de fag, caleaşcă de mătase
Va spânzura perdeaua, care, într-o parte
Îţi vor lăsa vederii, ţâţele drăcoase.

Neîmblânzită-s ca o stea lactee, tată
Tu bate caii! Bate-i ca să mă ştie toţi
Căci prinţul meu nu are-n gând, îndată
Să-nfigă cucuruzul printre roţi.

Şi caii mei de bronz, nebuni ca mine
Furaţi de băcănitul din copite
Nu vor să ştie, bunii, cât mă rog... în fine,
Ca tata, cu un om avut să mă mărite.

Augustin spunea...

Frumoasă! Deşi în propoziţie era vorba de-o moldoveancă, nu de-o arădeancă. Dar ce mai contează în epoca asta a globalizării!

Popa130 spunea...


Sursa : primita pe mail- nu se cunoaste autorul :

Într-un sat, o vacă grasă,
Cum sunt vacile tâmpite,
Dar frumoasă şi lăptoasă,
S-a gândit să se mărite.

Boii, de la mic la mare,
Au venit cu tot belşugul,
Toţi voiau să se însoare,
Că-s deprinşi să tragă jugul.

Vaca, însă, ca o fată,
Cu avere şi trusou,
Îi respinge îngâmfată:
„Cum să mă mărit c-un bou?”

”E un cal prin curţi vecine,
Care pătimaş mă strânge,
El e genul meu, tip bine,
Armăsar sadea, pur- sânge!”

Vaca, tot făcându-i curte,
Îşi atinse idealul,
După tratative scurte,
S-a căsătorit cu calul.

„Ah, ce şansă pe mireasă!”
Comenta în pom o cioară,
„El - aristocrat de rasă.
Ea - o biată pierde-vară.”

Dar curând, ce tragedie!
Vaca se certă cu calul,
Pân'departe-n deal la vie,
S-auzea întreg scandalul.

În zadar, când stingea lampa,
Vaca-n fiecare noapte,
Se plimba făcând pe vampa,
Cu ispitele-i de lapte.

Ba, mai mult, se întâmplase,
Ca jucând pe îndrăgostita,
Calul, furios, îi trase,
Două palme cu copita!

Şi atunci, cu dezolare,
Vaca prinse a pricepe,
Cum că soţul ei mai are,
Trei amante, toate iepe.

Asta-i prea de tot, îşi zise,
Îl dau dracului de cal.
Şi-ntr-o seară părăsise,
Domiciliul conjugal.

Slabă, galbenă, uscată,
De necazuri şi nevoi,
Vaca noastră, resemnată,
Se întoarse printre boi.

Dup-atâta chin şi jale,
Vaca multe a-nvăţat.
Primul bou ieşit în cale,
Îl acceptă de bărbat.

Nunta lor a fost vestită,
Că s-a dus prin văi ecoul,
„Ce pereche potrivită!
Vaca noastră şi cu boul.”

Ea comandă, el ascultă.
El cu munca, ea tapaj.
Este, fără vorbă multă,
Tipul clasic de menaj.

Totuşi, vaca (ne şopteşte,
un măgar), c-aşa-i măgarul,
Prin păduri mai zăboveşte,
Uneori cu armăsarul.

Dar, eu cred că-i calomnie,
Măgăria ce ne-o spune.
Totul e, că-n căsnicie,
Treaba merge de minune.

Vaca poate, ştie satul,
Chiar şi grajdul să-l răstoarne.
Boul nu-i decât bărbatul.
Ca dovadă, poartă coarne!

Şi aşa, trec ani şi ani,
Şi precum am prins de ştire,
Au făcut şi trei juncani,
Şi trăiesc în fericire.

În povestea mea, de faţă,
Nu e nici un lucru nou,
Pentru orişicare vacă,
Soţul ideal e-un BOU ...