Navigând pe ziarele on line, îţi sar în ochi titluri senzaţionale şi eşti îndemnat, aproape somat să le deschizi şi să le citeşti. Câtă pierdere de vreme ar fi!
Astăzi, de pildă, să transcriem doar câteva titluri cu literă de-o şchioapă: "Mirela Boureanu Vaida (?!) face sex doar duminica. Află de ce!" Ei bine, eu nu vreau în ruptul capului să aflu de ce domnişoara asta nu-şi rezolvă hormonii şi în timpul săptămânii.
Sau: "Necazurile în dragoste i-au adus un beneficiu! Fotomodelul Bianca Jurca s-a apucat de cântat. Vezi cum a ales acest drum!"
La fel: "Vezi ce iubită are Denis Alibec!"
Şi: "Dă click să vezi cât de dezbrăcată a ieşit Jojo la plimbare prin Bucureşti!" Iar eu nu dau click. Nu poate ieşi mai dezbrăcată decât în filmul lui Sergiu Nicolaescu cel deja uitat.
Şi tot aşa!
Scriitorii se tot plâng că nu nu sunt vizibili, că nu sunt în prim-planul vieţii publice. Ba, să zică mersi că nu sunt vizibili. Nu şi-ar mai scrie cărţile, ar fi hărţuiţi de paparazzi şi revistele literare ar relata la unison cu televiziunile şi tabloidele că poeta X face sex miercurea, în post, că romancierul Y îşi bate nevasta peste gură şi că septuagenarul critic literar se culcă cu poetesele tinere...
5 comentarii:
Foarte inteligent si adevarat acest punct de vedere.
Un mic amendament la observatiile despre scriitori. Eu zic, totusi,s-avem pardon caci am vazut destui din acestia fie dezbracati, goi-pusca, de caracter, fie umbland cu prohabul mintii descheiat indecent! Pe fiecare dupa cum ii ajuta "fizicul" si mai ales interesele de-a se da in spectacol si-n "stamba".
De ce nu se mai citesc ziarele, de ce au dispărut chioşcurile Rodipet, de ce unii dintre noi, tari de vârtute, nu dăm nicicum clik pe X ori pe Y, asta-i cam de multişor poveste, care însă nu-i deranjază pre dânşii, şi aşa având destui care doar de goliciunea şi găunoşenia lor se preocupă...
În cazul scriitorilor, n-ar fi decât problema că ei s-ar dori citiţi, cât de cât..., , chiar rămânând cu perdelele lăsate, la masa lor de brad... Dar, până la urmă are dreptate şi vecinul meu, deh: dacă nu se citesc scriitorii ei înde ei, la ce i-am ceti alde noi?! Că are sau nu dreptate.. ştiţi mai departe... Oricum, e o realitate că volumele noastre apar în 200-300 de exemplare, pe care onor Editura nu le difuzează, pe care librăriile nu le preiau, bibliotecile nu le achiziţionează, criticii nu le citesc cu dinadins... Şi atunci, stai de scrie, iubite condeier român! Şi te răzbună în felul tău, nedând clik pe paţachine!
Lazu
Mda, cam astea sunt problemele scriitorului român de astăzi şi din păcate nu se întrevăd soluţii. S-au distrus centrele judeţene de librării, s-a distrus Rodipet-ul, nu se mai difuzează cartea şi revista la nivel naţional, apar clasicii în 200 de exemplare(!) la Editura Academiei, Breban, Buzura, D.R.Popescu nu vând 500 de exemplare dintr-un roman, ei, care vindeau 100 000 ca pe nimic in anii '70-'80! Iar de afară am importat toate bazaconiile care ni se potrivesc ca nuca-n perete, dar o instituţie ca impresarul literar nu s-a importat.
Lupta scriitorului cu morile de vânt. Vă citesc odiseea plăcilor memoriale. Va felicit şi vă compătimesc, cât efort gratuit pentru memoria scriitorilor care nu mai sunt, câtă ingratitudine din partea contemporanilor!...
Lupta scriitorului român cu morile ce ne rămân... că bine ziceţi... dar cine mai e atent la astă luptă? Şi ce oare îl mai mână în luptă pe domnul scriitor, când tot natul scrie pe reţeaua literară, pe alte reţele de socializare, iar dacă un scriitor cu vocaţie în dotare postează cevaşilea, textul său nu e citit de nimeni, sau e taxat cu Apreciez - într-o lume a Virtualului mai autistă decât tot ce ne-am putut imagina...
Mulţumiri pentu a vă fi arătat interesat de Odiseea mea cu plăcile. Şi, totuşi, nu am scris jurnalul nevoinţelor mele spre a stârni compasiune, ci din mania de a consemna despre lumea bună-rea şi trecătoare prin care ne mişcăm... Nu mă plâng nicicum din cauza efortului, ba mă plâng că nu mi se dă ocazia să mă devotaz ideii acelui Monument al scriitorilor încarceraţi sub regimul roşu, după ce, în 2008, onor USR îşi asumase Proiectul, cu trâmbiţe. După 2 ani, timp în care stabilisem o listă de 403 scriitori încarceraţi, dintre care 51 au murit în detenţie, 25 au suferit două sau mai multe condamnări, iar dintre supravieţuitori un număr de 50 au reuşit să se salveze în West..., mi-au spus că nu sunt bani, să renunţăm... Pe când cei de la Chişinău totuşi au dezvelit un astfel de memorial. Îi rog să deschidă o listă de subscripţie publică şi dânşii ridică din umeri... În schimb, de ochii lumii, în al său editorial, dl NM mă laudă de zor...
Lazu
Trimiteți un comentariu