miercuri, 12 decembrie 2012

Premiul Nobel la Cotroceni!

Mircea Cărtărescu, îmi pare rău s-o spun, e mereu în contratimp şi-i iese totul pe dos.
Cu vreun an în urmă, a anunţat ţanţoş că nu va mai scrie în "Ev. Z." editorial cu temă politică, ci doar culturală. Dar, cum a fost suspendat tăticul lui Traian Băsescu, Cărtărescu i-a sărit repede în apărare, iar marinarul l-a lăudat pentru clarviziunea de a-l susţine. Ei bine, vânătorul Cărtărescu de premiu Nobel, cel disperat de un deceniu să ajungă măcar pe lista scurtă de 3000 de candidaţi la râvnitul trofeu al Academiei Suedeze, aşadar Cărtărescu a fost tras în piept de stăpânul lui. Alaltăieri, Traian Băsescu a fost prezent la Oslo la înmânarea Premiului Nobel pentru Pace Uniunii Europene, aducând la Cotroceni a 27-a (cea mai mică, desigur) parte din premiu.
Fără să mişte un deget, iată că preşedintele (ilegitim, ce e drept!) Traian Băsescu i-a bătut dintr-un singur dos de palmă (pixel albastru!) pe Nicolae Ceauşescu (care şi el a fost disperat să ia Nobelul pentru pace) şi pe pupilul Mircea Cărtărescu.

6 comentarii:

Popa130 spunea...



NOTA :

Argeşul va avea cel mai mare număr de parlamentari din istoria postdecembristă a ţării:
17 (5 senatori şi 12 deputaţi)!

SAPTESPREZECE !!!!

-------------------
In acest fel Judetul Arges
trebuie nominalizat
la premiul Nobel
pentru LABAREALA POLITICA
pe douamii 13 -14.
[Nobel de la romanescul
" NO ; BELESTE-O"

Daca intra si mircea andrei
aveam si mu-e in meniul belirii
pentru inca patru ani.


Tudor Cicu spunea...

Lui Cărtărescu... poate data viitoare

C-a promis tocmai pe dos
Ce e greu, cu chin se-nvaţă.
Şi porcul mâncă de jos,
Că aşa se-ntâmplă-n viaţă...
Pupi în dos şi-o iei prin faţă!

Augustin spunea...

Superb! E valabil pentru tot ARD-ul.

Tudor Cicu spunea...

Trecea un înger...
(parodie după Nichita Stănescu)

Priveam şi eu de la fereastră
Cum îngerul trecea prin zid.
- Primeşte-l Doamne, am vrut să-i strig!

Dar îngerul trecea... trecea...
Pe-un scaun negru stând, citind
Din Cărtărescu-al dumneavoastră,
Levantu-ntruna, mozolind.

Trecu şi prin biroul meu...
Trecu şi-n parlament cu silă,
Şi cu cerneala din stilou
Mi-a dat un sfat: să nu ai milă
Cuvântul scris, să-l faci călău.

„- Primeşte, îngere, strigai
Paharul ăsta, pâinea, sarea...
Dar, cum încerc să scriu ceva
M-apucă, dracu: disperarea!

Că nu putui zbura şi eu
Până la bunul Dumnezeu.
Să-l rog: la toţi ce ne-or trăda
Soartă de vierme să le dea”

Dar îngerul zbura, zbura...
Împins din ţara asta a mea.
Eu îl priveam pe sub sprâncene
Cum flutura din mâini, a lene
Unui popor împins spre ghene:
- La urmă, voi veni (socot)
Să sting lumina peste tot.

P.S. Vă urmăresc mereu, de aceea, chiar dacă am postat această parodie, de curând, pe alt blog, sper ca cititorii tăi, să aprecieze gestul de a le oferi şi lor poemul. Altfel, la ce-am mai scrie?

Augustin spunea...

Este excelenta. Scuze pentru c-am publicat-o cu oarecare întârziere. Am fost trei zile pe drumuri, la mama în Podişul Mehedinţi să-mi încarc portbagajul cu...spritul Crăciunului: slănină, cârnaţi, caltaboşi, jumări, carne, vin ş.c.l.

Tudor Cicu spunea...

Mă miram eu, de această întârziere! Dar când ai acum, pe lângă ţuica aia, cu care m-aţi dat gata,cândva, eu aşa credşi zic, precum un vecin al lui socru-meu (pe vremea când trăia): "Ne-a Fane, dacă ai, lemne, rachiu şi mălai, poate să vină şi două ierni una după alta!" Inspiraţii să aveţi, iar noi alte şi alte parodii... că suntem din popor, vorba lui nenea Iancu.