Lev Tolstoi îşi nota adesea în Jurnal: "Astăzi n-am făcut nici un rău". Asta e totuşi bine. E ceva dătător de linişte sufletească. Măcar atât. Că dacă faci bine e ...mai rău, eşti amendat de nu te vezi, şi încă imediat. Cel cadorisit cu un bine n-are răbdare să aştepte, îţi dă un pumn peste gură chiar a doua zi.
2 comentarii:
Moartea lui Lev Tolstoi
de Milea Preda
Mă întreb: cum a putut să-ncapă
Munţi de durere şi de-nţelepciune,
Întreg pământul şi întreaga apă
În harul lui deschis către minune?
Un biet brazilian trudind la plug
A plâns îndurerat de trista veste
Şi nu credea că marele Demiurg
Ce-a scris „Război şi pace” nu mai este!
P.S. Această poezie, e a unui poet buzoian, ţăran şi el ca Tolstoi, cel amintit mai sus, care din graba de a prinde trenul în gară, spre ai lui, a alunecat sub el şi... sfârşitul evocării mele nu e departe de cel, care a fost găsit la Iasnaia Poliana, în gară, într-un tren care ducea spre rai. Am ţinut să evoc amintirea unui poet buzoian, care, doar după o primă carte de poezie scrisă, Dumnezeu l-a vrut la El. Mulţumesc d-le Doman, pentru găzduire şi înţelegere.
Eu mulţumesc! Îmi pare rău că v-am prilejuit aceste triste amintiri în preajma Crăciunului. Dar, poate că aşa trebuie şi noi nu ştiam.
Trimiteți un comentariu