Jos masca!
Dezvăluiri de presă curajoase, documentate,
şocante, sunt pe cale să îmbogăţească galeria dictatorilor lumii care şi-au
exercitat apetitul pentru politica la nivel înalt în scopul parvenirii, (Noriega, Marcos) cu o
figură nouă, dâmboviţeană: Traian
Băsescu!
Suspiciunile că în
România există de câteva decenii un politician veros, înfruptat cu orice prilej
din bani publici, iar de opt ani un preşedinte penal în persoana aceluiaşi
Traian Băsescu, sunt vechi şi deplin motivate. Confirmarea lor a venit, o dată
în plus, în chiar zilele care au premers si urmat Referendumului, când plasa de
păianjen în care Băsescu a luat în captivitate justiţia şi toate instituţiile
de forţă ale statului şi-au dovedit eficienţa pe faţă, în dispreţul voinţei,
votului popular. Este cât se poate de clar că tentativa reuşită de a face din
Parchet, din D.N.A., C.S.M. şi Curtea Constituţională instituţii aflate
deasupra statului de drept, acolo unde abuzul, arbitrariul şi partizanatul
vădit suflă în pânzele autocraţiei, se datorează încrâncenării, disperării cu
care Traian Băsescu încearcă să câştige timp pentru ca păcatele şi
antecedentele sale să-şi amâne, cât se poate de mult, sorocul scadenţei. Numai
că tocmai timpul şi segmentul cel mai activ şi reactiv al societăţii româneşti
nu mai au răbdare cu el. Paharul matrapazlâcurilor prezidenţiale, ieşite zi de
zi la iveală, e tot atât de plin pe cât de gol este cel al realizărilor în beneficiul
binelui comun. Conţinutul dosarelor sale ar pune pe gânduri, ar deschide mari
ochii şi ar da rău de furcă profesionalismului
oricărei instanţe a lumii civilizate:
inginerii financiare de devalizare a flotei româneşti de petroliere,
puse în operă cu premeditare, cu sânge rece, care au păgubit bugetul ţării cu
sute de milioane de dolari ; lăcomia „găinăriilor” imobiliare în cascadă
realizate inclusiv cu grava componentă
infracţională a spălării banilor ; episoadele tulburi cu implicare
directă şi final netransparent a răpirii jurnaliştilor şi a „fugii” cu voie a
lui Haissam care şi-a cesionat aici averea estimată la 100 milioane dolari,
aflată şi ea într-o groasă ceaţă mediatică
; bănuiala mai veche care capătă azi consistenţă, de parte activă, interesată
în traficul ilegal cu arme, incriminat de organisme internaţionale şi rezoluţii
O.N.U. ; folosirea politicii de
austeritate drept sursă de îmbogăţire a camarilei băsiste ; o nuntă cu
sclipici, paiete şi paiaţe ieşită din tiparele bunului simţ şi al măsurii, unde
parte din banii furaţi din avuţia ţării s-au întors ca răsplată în buzunarele
protectorului.
Percepţia că acest
personaj malefic a pus la bătaie în interes personal şi în acelaşi scop, în
pericol finanţele şi stabilitatea ţării, că şi-a folosit pârghiile de putere
discreţionar pentru desăvârşirea confortului material pentru câteva generaţii
fără a da, în schimb, nimic bun ţării, este tot mai acută. Ca şi frustrarea că lipsa onoarei şi a ruşinii
alături de complicităţi nedesluşite încă deplin, îl mai ţin cocoţat pe Băsescu
în vârful „bucatelor”.
O asemenea carieră
politică, bazată pe minciună, pe manipulare grosolană, diversiune şi rapt
economic, nu poate rămâne doar între graniţele ţării fără sentimentul de
vinovăţie că am putea deveni cu toţii complici ai tăcerii. Sa nu ne amăgim! În
condiţiile în care pe plan intern, prin revenirea abuzivă şi revanşardă a lui
Băsescu pe scaunul prezidenţial, blocajul instituţional e total iar lipsa
perspectivei apropiate de normalizare întunecă orizontul speranţei a milioane
de români, o logică de bun simţ şi un minim pragmatism eficace ne spun că
soluţia, cartea câştigătoare ar putea fi, dincolo de rezultatul apropiatelor
alegeri, devoalarea la scară amplă,
internaţională, a profilului moral şi infracţional al preşedintelui ilegitim.
Să-l oferim la export ca uzurpator al statului de drept în România şi pe căi
oculte, al finanţelor publice. Reţeaua de lachei mistificatori ai regimului
Băsescu trebuie combătută cu exemple concrete, clare, indubitabile ale
fărădelegilor sale, cu orice prilej, cu obstinaţie şi consecvenţă pretutindeni
în lume până va deveni nefrecventabil şi indezirabil pentru standardele de
integritate, decenţă şi probitate general acceptate în cancelariile lumii de azi. Este de datoria instituţiilor
media, a formatorilor de opinie din ţară şi din afara ei, a
europarlamentarilor, a mesagerilor guvernamentali şi parlamentari, a tuturor
forţelor democratice să dea jos masca de
pe chipul farsorului pentru a arăta lumii că în spatele ei nu este decât faţa
hidoasă a aventurierului lipsit de scrupule, onoare şi simţul răspunderii,
îmbătrânit în rele şi potlogării, chipul impostorului demagog şi ipocrit. Să o
facem fără false calcule de oportunitate, fără false pudori şi menajamente
care, în viziunea unora, chipurile, ar proteja ţara , prestigiul şi imaginea ei
în lume de un ipotetic rău renume. Dimpotrivă! Tocmai escamotarea adevăratei feţe a numitului Băsescu ar pune sub semnul întrebării şi ar amâna
nepermis de mult asanarea morală a politicii româneşti la nivel înalt, pe când
demascarea lui devine pe zi ce trece un act imperios necesar şi in egală măsură
un gest patriotic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu