A doua zi după ce se instala la Palatul Victoria, istoricul Mihai Răzvan Ungureanu mărea salariile românilor; din gură, desigur, că altfel... Dar orişicâtuşi de puţin, contează enorm.
În aceeaşi zi, liderul Opoziţiei Victor Ponta zicea că e ilegal, că şase luni înainte de alegeri, că bla-bla-bla...
Timp de 78 de zile ale guvernului Ungureanu, salariile bugetarilor au crescut de 3x78 de ori şi au rămas pe loc tot de 3x78 de ori, după cum premierul, ministrul finanţelor şi cel al muncii se trezeau dimineaţa cu faţa la bec, la fereastra luminoasă a vilei sau la cearşaf. De trei ori pe zi bugetarii erau în depresie, luau distonocalm cu pumnul şi tot de trei ori pe zi erau prin al nouălea cer plutind laolaltă cu îngerii.
Dar a căzut guvernul celor 78 de zile şi, fericire!, a venit guvernul USL.
În ziua în care a fost desemnat ca premier, Victor Ponta a şi anunţat creşterea salariilor, euforia era de necontrolat.
Dar, a doua zi mai de dimineaţă, pentru matinali, ministrul de finanţe abia desemnat învăţase peste noapte de la Boc cuvântul prudenţă.
Mai pe seară însă a apărut doamna Mariana Câmpeanu şi ne-a dat avânt: salariile se reîntregesc ca familiile din poveste.
Dar, a treia zi la prânz, premierul Victor Ponta ne-a spus-o de la obraz: nu sunt bani!
La five o'clock însă, a venit în faţa camerelor de luat imagini ministrul de finanţe încă în exerciţiu: Ba sunt bani. Dacă el rămânea la guvernare, în iunie mărea salariile.
La 1 iunie 2010, marinarul a ieşit în faţa scării din Palatul Cotroceni şi a aruncat salariile românilor în...mare. De atunci, guvernanţi de toate culorile se dau de ceasul morţii să le scoată. Şi toată ţara e cu ochii pe guvernanţi. Uitând românii de rând că toată miza e, acolo, un mizilic de 100, 200 de lei, cam cât ne promitea Ceauşescu în 21 decembrie 1989 pentru a ne întoarce la casele noastre. Că n-am văzut până acum, în doi ani, judecători, procurori, prefecţi şi secretari de stat tremurând pentru că nu li se reîntregesc salariile.
3 comentarii:
Dar de oamenii care lucreaza in domeniul privat si care sunt considerabil mai multi ce parere ai. Ei oare mai "tremura" azi ca nu li s-au marit salariile de ani de zile? Pe vremea cand se mareau lefurile la bugetari intr-o veselie, stia cineva de lefurile celorlalti care se micsorau? Crezi ca ei nu aveau rate la banci? Tare putini lucreaza la multinationale pe lefuri de mii de euro.
Vorbeam de salariile bugetarilor pentru că astea sunt în actualitate. Şi nu eu le-am adus în actualitate, ci guvernanţii de toate culorile, mai ales acum, că vin alegerile.
Altfel, ai dreptate. Am prieteni şi cunoscuţi la privat şi ştiu cu ce confruntă. Dar şi ei au legătură cu salariile bugetarilor. Nu li se fac măriri arătându-se cu degetul către cei de la buget - iată, li se spune, că ălora li se taie, vouă doar vă sunt lăsate pe loc. Măcar, cei de la privat mai pot negocia, cei care pot. La stat este exclus. Mai rău, mulţi în sistemul privat muncesc fără carte de muncă sau pe salariul minim pe cartea de muncă.
Altfel zis, ştiu că totul e la fel - o apă şi-un pământ.
In general, ai dreptate si imi place sa citesc blogul tau :).
Nu prea poti negocia, poate doar daca ai gasit, deja, ceva mai bun in alta parte. Sau daca esti foarte priceput in domeniul tau, dar intotdeauna se gasesc inlocuitori mai "ieftini" :|
Heheee si de cate figuri poti avea parte la privati! O cunostinta a descoperit ca fusese in "fara plata" luni de zile, desi nu lipsise o zi.
Scuze ca m-am ambalat!
Trimiteți un comentariu