După preceptul nicio zi fără o linie, astăzi pot marca chiar două linii. Am depăşit norma.
Una teoretică: am citit placheta "Fetele oraşului" a poetului timişorean Marian Oprea, un licenţios, dar licenţios cu moderaţie. Să citez un poem scurt: "ca pe/vapor/te legeni/în pat/oftatu' tău/m-a dedublat/sunt sus/şi jos/şi parcă/nu-s/sunete colorate/m-au ajuns/te-nvârţi/deasupra mea/în axis/mundi".
Şi una practică: prietenul meu, pictorul Aurel Gârjoabă, mi-a dăruit 13 pomişori pe care i-am plantat în tânăra livadă din grădină: pruni, zarzări, vişini. După ce i-am plantat şi pe ăştia, am numărat livada. Am 44 de pomi. A, am pus şi un ghiveci lung cu usturoi verde, ieşit de astă-toamnă în grădina vecinului. Vreo 50 de fire. Voi avea de Paşti pentru salată şi pentru stufat.
4 comentarii:
Aduceti si la piata? As dori si eu o legatura de usturoi( de Arges)...
cu drag,
Fleur
Da, aduc şi la piaţă. Am o experienţă!... Prin 2003, am făcut vreo 15 tone de mere. Am umplut portbagajul maşinii cu 500 de kilograme şi am mers la Roşiori în piaţă, într-o vineri în zori. Până seara, am vândut vreo 50 de kilograme. A doua zi, am mers la Turnu Măgurele. Chestia s-a repetat. Nu mi-am recuperat nici banii de pe benzină. Am s-o încerc şi pe asta cu usturoi verde. De aici chiar o să mă pricopsesc.
ha.. ha...
cunosc cateva fete dragute..care nu mai lucreaza. Cred ca le-ar placea sa stea in piata, sa vanda usturoiul.
Dv trebuie doar sa aprovizionati...
Ce ziceti?
Da, se pare că asta ar fi adevărata mea vocaţie, de producător de usturoi frumos mirositor.
Trimiteți un comentariu