duminică, 11 martie 2012

Ţară cu chirie

Citesc în presă cum statul Kiribati, un mic arhipelag în Pacific, se scufundă la propriu, nu încet, ca Veneţia, ci văzând cu ochii. În vreun an poate fi tot sub apă. În aceste condiţii, guvernanţii închiriază un teren în Insulele Fiji pentru a muta ţara.
Poate că această situaţie nemaiîntâlnită până acum îi va pune pe gânduri şi pe guvernanţii noştri. Ţara noastră nu se aseamănă fizic deloc cu Kiribati, pe noi blagoslovindu-ne Dumnezeu cu mare, cu fluviu, cu rîuri, cu câmpie, deltă, dealuri şi munţi... Dar ne-a văduvit de guvernanţi înţelepţi şi cinstiţi. Având în vedere că nu prea mai suntem o naţiune, că preşedintele ne îndeamnă să plecăm în lumea largă pentru a ne putea câştiga pâinea, cum anul acesta nu prea văd pe cine să mai alegem în fruntea bucatelor, toţi fiind o apă şi-un pământ, cred că ar fi o alternativă să plecăm cu toţii, să închiriem un teren în Surinam pentru un judeţ, un teren în Alaska pentru un alt judeţ, judeţul Argeş să se mute la poalele unui vulcan în Islanda şi tot aşa. Vreo 500 de politicieni pot rămâne în Palatele Parlamentului, Cotroceni şi Victoria. Să se guverneze între ei şi să se fure unii pe alţii până le-o ieşi pe nas.

9 comentarii:

un cetăţean din cartierul meu spunea...

vestea pe care o aflu citind aceste rânduri mă foarte întristează. pe 31 decembrie al fiecărui an, cei din kiribati sunt primii care sărbătoresc revelionul, fiind chestie de fus orar.
acum, dacă se cufundă, de fiecare dată, pe 31 decembrie, o să mă gândesc la ei cu un fel de nostalgie, care precis o să mă însoţească până când vom face şi noi pasul în anul cel nou.
altfel, treaba cu strămutatul fiecărui judeţ este excelentă, dar cu un singur amendament dacă se poate: ca semn al trecerii noastre pe aici, să ne lăsăm de relicve primarii, preşedinţii de consilii judeţene şi îmbogăţiţii peste noapte din bugetele locale.
eu plec în vanuatu.

Augustin spunea...

Nu, daca lasam si primarii şi preşedinţii de consilii şi judeţene şi îmbuibaţii nu facem nimic. Am zis: 500 de politicieni, atât. Sau poate 300, câţi parlamentari vrea Băsescu.

Popa spunea...

E de retinut - in postarea anterioara - chestiunea cu viermele si mama lui . Este cu siguranta un subiect de roman .

Augustin spunea...

Hm! Este un subiect de...aforism, dar este excelent.

un cetăţean din cartierul meu spunea...

pe aceeaşi temă aforistică: într-o comună dâmboviţeană, copiii mor înecaţi în haznaua şcolii.
se cere de urgenţă un oscar ptr literatură!
vidanjele nu mai fac demult faţă la cât căcat e în ţara asta!

Augustin spunea...

Pentru ca un român să ia Nobelul de literatură, acesta va trebui să facă din căcat bici, iar acela să şi pocnească. Iată însă că rahatul foloseşte doar ca mormânt pentru nişte bieţi copii. România se află în Evul Mediu timpuriu.

Iosif spunea...

Dom'le Doman,

Subiectu' romanului cu chestiunea in cauza la care s-a gandit Popa era ceva legat de psihologia relatiilor inter-virmi, dorinta copilului spre mai bine, conflictul intre generatii,scoala si limitele ei aspiratia pentru un trai mai bun, influenta mediului politic si economic asupra dezvoltarii viermilor din clasele sarace dar si din cele bogate..

Daca chestiunea cu virmele si mama lui este subiect de aforism, potrivit celor spuse de Dvs.,

in acest caz aforismul devine o
Judecată plina de cacat ,care redă într-o formă concisă plina de cacat,o părere plina de cacat ,cu privire la o viață de cacat.

Augustin spunea...

Domnule (sau Prea Sfintite?!)Iosif, despre asta e vorba. Aţi făcut o sinteză doctă, dar aţi tras şi o concluzie mai mult sau mai puţin plastică, după cum ţara viermelui era mai moale sau mai constipată, ca să zic aşa.

Mama lu' Iosif spunea...

Desigur, Fiul meu