joi, 23 februarie 2012

Bunăstare fără salarii

Am tot zis eu aici că nu cifrele contează în viaţa asta, cât omul. Dar în ultima vreme mă tot contrazic şi mă tot lovesc de cifre ca prostul de pragul de sus pentru a-l vedea pe cel de jos. Săptămâna trecută întrebam retoric unde sunt cele 2000 (două mii) de miliarde de euro produse în România de leneşi în ultimii 20 de ani. Alte cifre vin zi de zi avalanşă pe capul nostru şi nu le prea putem ignora, oricât ne dorim.
Iată, OMV Petrom anunţă oficial vânzări în 2011 de 5,3 miliarde de euro şi un profit net de 860 milioane de euro. Este exact preţul cu care a cumpărat compania. Adică, austriecii câştigă investiţia într-un singur an. De unde e profitul? Din scumpirea săptămânală a benzinei, desigur. Iar doamna directoare generală Maria Gheorghe, această Jeffrey Franks a petrolului, anunţă totodată scumpiri şi în 2012, ca şi cum mai trebuia să precizeze, că nu era limpede că anul acesta OMV va avea profit net de peste un miliard de euro.
O altă cifră care mă umple de mândrie. Din cele 137 de miliarde de euro cu care UE salvează Grecia, cinci miliarde sunt date de România. Asta a spus finanţistul Blănculescu la televizor şi ştie el ce spune, că a fost ministru. Ei, păi eu sunt mândru că din salariul meu de 160 de euro îl salvez pe grecul cu 870 de euro salariu minim garantat şi cu un salariu mediu de vreo 1300 de euro. Sunt mândru că particip la salvarea culturii milenare a Atenei, a filosofiei, a monumentelor nepieritoare etc. şi etc.
Dar sentimentul de patriotism mă îneacă ascultându-l pe domnul prim-ministru de la SIE sau pe directorul general din Palatul Victoriei care, după întâlnirea cu Jeffrey Franks, căruia i-a jurat credinţă ca şi Emil Boc, ei bine, dl. Mihai Răzvan Ungureanu a declarat că nu se pune problema revenirii salariilor la normal, dar guvernul României şi FMI se gândesc adânc la bunăstarea românilor. Adică bunăstare fără salarii? Întrebare: asta înainte de a muri noi sau după?

2 comentarii:

apartamentul12 spunea...

este regretabil să constat că bunăstarea dumneavoastră şade într-un lucru atât de derizoriu precum vă este salariul! mă întristează această limitare.
detaşaţi-vă de aceste iluzii şi îmbrăţişaţi învăţăturile înţelepţilor! ba faceţi ceva mai mult: daţi salariul dumneavoastră pomană celor necăjiţi şi aflaţi în nevoi, ca de exemplu parlamentarilor noştri care protestează asiduu ptr mântuirea noastră şi a patriei şi a mamii mamilor lor....
că, nah, iar m-am enervat şi am uitat ce vroiam să zic!
în rai cred că o să fie inflaţie de români, astfel că bunul dumnezeu o să îşi ia lumea în cap şi o să ceară azil politic la amicul michiduţă!
în timpul ăsta, românul de rând va salva de la prăbuşire italia, spania, portugalia, belgia şi, la nevoie, franţa, olanda, danemarca, norvegia, germania,rusia, statele unite, china, iranul şi israelul.
aşa veţi constata cât de mare vă este de fapt salariul de 6 sute de lei!

Augustin spunea...

Mulţumesc de sfat! Cum era să cad în capcana asta ieftină şi primejdioasă a dependenţei de salariu! Numai săracii ăia de lideri sindicali naţionali mă aduseseră pe drumul ăsta. Dar, iată, că nu le merge. Sunt oameni de bine totdeauna care nu te lasă să te abaţi de la calea cea dreaptă. Cum era să pierd eu raiul cel veşnic pentru o sută de lei la salariu! Acum văd că e mai înţelept să salvăm cele 200 de ţări de pe Mapamond, nu să ne cramponăm la modul de vulgar de un salariu.