O dramă despre revoluţie

Ştefan Amariţei – Molima roşie sau Călăul patetic – teatru (Cronica, Iaşi – 2010). Ieşeanul Ştefan Amariţei este poet, prozator şi dramaturg. Drama aceasta în trei acte, cu titlu dublu, precum, de pildă, toate piesele lui D. R. Popescu, este una cu cheie, e o viziune originală asupra revoluţiei în general, dar şi a celei din decembrie 1989, printre personaje găsind Dictatorul, Generalul Mura, Patriarhul, Emanatul, ofiţeri, aghiotanţi etc. Dar dramaturgul nu şarjează, lozinci cunoscute („Armata e cu noi”, „Cinstit şi sărac”, „Ai întinat idealurile”, „revoluţie în direct”…), fapte abominabile (v. arderea cadavrelor), confiscarea puterii de cei „tot noi la vremuri noi”, toate acestea fiind circumscrise unei idei generale despre putere, despre pierderea, câştigarea şi păstrarea acesteia, sugerând că personajele sunt doar pioni ai noţiunii de putere. Criticul Ioan Holban, în prefaţă, descoperă în text o distopie, „Cetatea fericirii” proiectată de dictator pentru popor, cetatea fericirii creată pentru robia lui. Piesa se citeşte cu interes, ca o nuvelă de idei, nu ştim însă când şi cum ar putea fi pusă în scenă.