vineri, 18 noiembrie 2011

Micuţul uasecerist Boc, demn urmaş al secretarului său general

În drumul meu zilnic spre Curtea de Argeş, venind de la Piteşti de la slujbă, ascult astăzi, vineri, 18 noiembrie, un interviu în direct cu primul nostru ministru Emil Boc, pe Radio România Actualităţi. Şi ce zicea micul monstru? Ce zicea marele prostu? Ce zicea fostul lider UASCR? Zicea o chestie pentru care tovarăşul secretar general Nicolae Ceauşescu îl felicita de acolo de unde se află. Zicea că el, ca prim-ministru, este fericit că România este una din ţările cu cea mai mică datorie publică din Europa. De asta ziceam eu că este "demn" urmaş al lui N. Ceauşescu. Aşa odiosul dictator ne-a lăsat el în decembrie 1989 fără nicio datorie, ba chiar cu vreo trei miliarde de dolari cash în CC, iar noi, proştii, cu ce ne-am ales? Aşa îl întreb eu pe viţelul Boc: cu ce mă ajută pe mine faptul că avem o datorie naţională mică, dacă el mă ţine în moarte clinică? De ce-mi dă el mie exemplul Greciei? Vrea adevărul de la un patriot tâmpit care a suportat pe propria spinare programul de austeritate al lui N. Ceauşescu, al lui Iliescu, Văcăroiu, Ciorbea, Năstase, Tăriceanu et.co? Ei bine, eu - cel cadorisit cu un salariu de 150 de euro pe lună - vreau să fie România, precum Grecia, în faliment, dar să am nu 1700 de euro salariu ca grecii bugetari, dar măcar pe jumătate. Înţelege boul Boc ceva din ce zic eu aici? Aştept ziua în care una scheletică rău, cu coasa la purtător, să-i bată la uşa de pe Calea Victoriei, iar el să întrebe: O veste rea: să mă retrag la coasă în Munţii Apuseni? Iar aia, scheletică de tot, cu coasa, să-i răspundă: Nu, o veste bună, te voi salva de orice coasă, chiar de guvernarea Băsescu. Şi să-i reteze gâtul. Micul Boc e marele ghiolban care ne otrăveşte şi ne omoară lent. Sper ca doamna aia cu coasa să-l vindece odată pentru totdeauna. Pe strada Vlad Ţepeş din Curtea de Argeş, la ora asta 20,00 a serii, aud nişte voci: Să moară Boc! De acord, zic eu deschizând fereastra, dar în chinuri!

4 comentarii:

Fleur spunea...

Si aici se aud voci.La scolile unde nu sunt directori portocalii, profesorii nu si-au primit salariile.
Au iesit in strada, au mers la Prefectura. Nimeni nu vede, nimeni nu aude...

Augustin spunea...

Şi aici este o mare problemă. În şcoli trebuie lideri sindicali noi. Trebuie făcute alegeri de jos în sus, pe şcoală, pe sat sau oraş, pe judeţ, şi mai ales la nivel naţional, dar peste tot oameni noi. Liderii naţionali sunt în afaceri până-n gât cu ministerul, îi mănâncă din palme lui Funeriu. Dar faptul că se dau salariile pe culoare politică este o presiune şi un şantaj ordinar să votăm cu cine trebuie. O mizerie. Mi-a pierit umorul.

Fleur spunea...

Nu mai putem face nici haz de necaz.
Nici intalnirile literare nu mai au farmec, nici dragostea nu mai e cum era.

Si daca dragoste nu e, nimic nu e...

Anonim spunea...

Asta e, nu e mălai
canci futai !