sâmbătă, 2 august 2008

Non-răspunsuri la non-întrebări

Am fost în vacanţă şi n-am mai scris în acest spaţiu de o lună. Cineva - anonim, cum altfel - mă potopeşte cu întrebări nu doar incomode, dar - în fond - de nerăspuns. Totuşi, voi încerca să lămuresc întrucâtva lucrurile.

Cum văd viitorul ţării? sunt întrebat. Fiind structural un sceptic, adică un realist, îl văd mic şi negru pe termen scurt, normal spre luminos - pe termen lung. Ce înseamnă termen lung? Timpul pe care nu-l voi mai prinde eu în această viaţă.

Dacă am fost vreodată fericit? O iau ca pe o provocare, în sensul rău al cuvântului. Să dezvolt aici ideea mea despre fericire nu e nici timp, nici loc. Sigur că m-am amăgit adesea că sunt fericit; ca oricare... Fericirea e mai mult decât o stare de spirit. Dar dacă ar fi doar apanajul unei stări de spirit, atunci cred că lucrurile pot fi reprezentate astfel:starea de spirit e o sferă cu dimensiuni continuu variabile, de la dimensiunea unei planete - ca să exagerăm - până la aceea a unui punct - iarăşi, ca să exagerăm. În momentul când găseşti dimensiunea care-ţi asigură echilibrul total, ţi-l reprezinţi ca pe un moment de fericire.

Scriitorul român preferat? Adică scriitorul meu de suflet din literatura noastră? Deşi de zeci de ani citesc zilnic între 50 şi 100 de pagini din literatura română, nu am un autor de suflet cum am, de pildă, pe rusul Ivan Bunin.

În sfârşit, sunt întrebat dacă mă consider un scriitor împlinit sau un provincial ratat. Plaja răspunsurilor aici ar putea fi cât deşertul Sahara. Să citim jurnalul contelui Lev Tolstoi şi vom vedea că un geniu ca el avea momente când se simţea un provincial (de la Iasnaia Poliana) ratat. Oricare scriitor de după 1910 care se socoteşte un scriitor împlinit e un arogant şi un orgolios nerealist. Cât de departe sunt de una sau cealaltă dintre aceste două extreme poate afla oricine de pe Google, că de pe forumul ziarelor nicio nădejde! O idee îşi poate face oricine şi răsfoind Moartea noastră cea de toate zilele, cartea mea apărută acum zece zile şi care poate fi deschisă din stânga acestui text.

Dar cum acest întrebări sunt răutăcioase, tendenţioase, sarcastice, socotesc că nici nu mi-au fost puse. "Adrisantul" poate considera, la rându-i, că nici eu nu i-am răspuns.

7 comentarii:

Anonim spunea...

ba da,ati raspuns sincer,frumos.se vede ca ati suferit mult in viata,fara fi tendentios,va mai intreb ceva:credeti ca dupa Moarte va mai fi ceva? cu stima,un anonim provincial

Anonim spunea...

unde se gaseste ultima carte scrsa? se poate comanda la editura?p.s. sunt un tanar poet,stiu ca aveti multa experienta in lectura,eu consider Biserica neagra de A.E.Baconsky o capodopera.ce parere aveti?

Anonim spunea...

Iisus a inviat din morti...aici e tot misterul!

Anonim spunea...

a fi clonat in Moarte sau a invia formal...oamenii vor sa traiasca etern asa cum sunt...cand cineva drag iti moare,cuvintele si mancarea-cele mai mari jigniri

Anonim spunea...

domnule doman va inteleg,provincia e o moarte cotidiana...mai ales duminca

Anonim spunea...

chiar sunteti somer cum scrieti in carte? Cronica romana organizeaza concurs de redactor,informatii la redactie,sectia cultura.

Anonim spunea...

sunt poetul alexa damian din galati.v-am descoperit blogul din intimplare,de fapt Romania s-a umplut de blogeri! totusi nu inteleg rostul lui,doar sa scrieti lunar niste texticulete? in stilul caracteristic scriitorului roman nu raspundeti la comentarii,nu intrati in dialog cu cititorul.Blogul va muri curind,iar marele dumitru augustin doman va deveni un fel david beckham de divizia C,ca tot va comparati cu el ca venituri.Miroase puternic a ratare la curtea de arges,lasati-va de literatura,cumparati-va cazan de tuica.