joi, 1 mai 2008

Psihologia antreprenorului de pompe funebre

E întâi mai sau unu mai. Sărbătoarea celor ce muncesc? Ei, aş! E ziua în care începe oficial campania electorală pentru locale. De acum, totul e permis. În sensul că filosoful a zis că Dumnezeu a murit, iar replica romancierului-ideolog a fost: Dacă Dumnezeu a murit, atunci totul e permis.
Dar pentru a vedea cum funcţionează mecanismul, trebuie să ne aducem aminte o anecdotă-parabolă. Într-o cârciumă de cartier, se întâlnesc la o masă doi necunoscuţi. Primul: Au venit vremuri grele! Al doilea: E bine! Primul: Au început oamenii să moară de foame. Al doilea: Cu atât mai bine! Primul, prăpăstios: Nu mai are lumea bani de lemne sau de gaz metan. Se moare în casă de ger! Al doilea, radiind: He-he-he! Ce spun eu, e de bine! Primul, şi mai disperat: E cea mai mare rată de mortalitate din ultima sută de ani! Al doilea: E de bine, e de bine, e de bine! Primul: Domnule, cum e de bine? Ce profesie ai dumneata? Convivul: Sunt antreprenor de pompe funebre!
Mi-am amintit de anecdotă acum două zile, când un primar şi-a început campania electorală mai devreme decât contracandidaţii săi, înfăţişându-se la o înmormântare unde se afla puhoi de lume pioasă. Ce mai, şi-o fi zis, e cea mai adecvată ocazie de a-şi face campanie.
Când mă pregăteam să închei de aşezat rândurile acestea, doi puşti mi-au bătut la poartă şi mi-au înmânat pe muţeşte materialul electoral viu colorat al preşedintelui de partid al primarului de mai sus, preşedinte care se laudă că a adus judeţului în mandatul său un sfert de miliard de euro. O fi adus, nu stau eu să verific.Dar nu ştiu unde sunt sumele astea dacă strada mea e la fel ca acum o sută de ani: fără canalizare, fără asfalt, fără becuri în stâlpi...
E întâi mai! Întâi de mai!Un prieten îmi trimite un SMS sec: Trăiască unu m-ai! E de bine! A început campania electorală.

Un comentariu:

gradu spunea...

Siguranţa bărbatului aproape ateu şi cu nevastă rea

Cică merge un român, cu nevastă cu tot, în excursie în Ţara Sfântă. Nevasta lui era o rea, iar excursia era câştigată la un... concurs. La Ierusalim, în ajunul plecării, nevasta face infarct şi moare. Oficialităţile îi spun omului ce variante are: facem repatrierea trupului nevestei? - sicriu frumos, metalic - si te costă 2.500 de dolari! Sau îi incinerăm corpul la crematoriu şi pleci cu cenuşa ei într-o urna mică şi drăguţă? şi te costă numai 250 de dolari!
"Păi, se gândeşte bine omul, am auzit pe-aci de-un om pe care l-au îngropat după ce-a murit şi, după trei zile, a-nviat. Nu, nu! Nu-mi daţi nici un corp! La crematoriu cu ea!"





gradu