luni, 12 mai 2008

Loredana şi Ştefan cel Mare şi Sfânt

De-ale sociologiei! Un sondaj recent relevă faptul că cele mai populare personalităşi ale poporului român sunt Loredana Groza şi Ştefan cel Mare. Ce poţi să înţelegi de aici? Că interpretarea languroasă a unei melodii ca "Bună seara, iubito!" este egală cu sângeroasa luptă de la Vaslui din veacul al cincisprezecelea? Sau că defilarea cu fustele ridicate pe ritmul şlagărului "O fată singură-n noapte" este echivalentă cu toate războaiele micului mare voievod cu turcii, leşii, tătarii?... Unde mai pui că interpreta secolului XXI este din aceleaşi părţi ale Moldovei ca şi cel încoronat pe câmpia de la Direptate în timpul lui Vlad cel cu ţeapa! Ce posteritate a mai avut şi voievodul nu mare la stat, dar degrabă vărsătoriu de sânge nevinovat! Abia la cinci sute de ani după ce a umplut Moldova de bastarzi şi a tăiat capete de turci şi boieri deopotrivă, aşadar, abia la cinci secole i s-au recunoscut meritele şi Biserica noastră l-a canonizat, adică l-a făcut sfânt, în 1992. Pe urmă, a trebuit să mai aştepte cincisprezece ani pentru a reuşi s-o egaleze în popularitate pe inegalabila soţie a lui Boncea cel unic de la PRO TV.
Dacă o sală uriaşă din Palatul Parlamentului ar expune portretele celor mai mari personalităţi din istoria României, parcă-l văd pe-un puşti întrebând: "Mami, cine e piticul ăla de lânga înalta Loredana?" Iar un poet melancolic ar recita ca un Hamlet, pe holurile măreţei clădiri: "Trăiască sociologia şi confuzia de valori!"

Un comentariu:

gradu spunea...

O jale de nedescris şi o tristeţe fără margini!

A ars Moara lui Asan. Ce a ars? Eeii, o clădire veche, o paragină. Ei, nu era chiar orice clădire. Era "monument de arhitectură de clasa A", adică făcea parte din patrimoniul universal.
Cum ce-nseamnă asta? O atât de mare însemnătate avea pentru toată omenirea, pentru tot Pământul, încât Ministerul Culturii a lăsat-o în grija ştiu eu cărui s.r.l. Adică la bunul plac al boschetarilor, oamenilor străzii, aurolacilor, plevei societăţii.
A ars în proporţie de 90%, după cum spun Pompierii sosiţi să stingă incendiul la mai mult de o jumătate de oră după ce-au fost chemaţi. 10% sunt doar zidurile din cărămidă deja arsă. Acum cică Ministerul Culturii se dă de ceasul morţii că "doreşte să ceară modificarea legislaţiei în domeniul protecţiei monumentelor istorice".
În ritmul ăsta, noua (viitoarea?) lege nu prea va mai avea căror monumente să se aplice.
Spunea cineva că "România e o ţară aculturală sau, în cel mai bun caz, semiculturală". Dacă privesc legislaţia britanică, de-o pildă, care protejează până şi nişte prăpădite de hambare - chiar mai "tinerele", şi sub un secol - tind să-i dau dreptate amicului (prietenului?) meu.
"Semicultural" înseamnă oare un fel de... "semidoct"?