Statul român pierde procesele la CEDO şi cu morţii

Statul de aia e stat, să-i urgisească - mai tare sau mai cu milă - pe cetăţenii săi. Iar cetăţenii statului român au un talent de a se lăsa urgisiţi ceva de speriat, şi în neagra dictatură, dar chiar şi-n democratură. Din 1989 până acum, doar vreo câteva sute de români şi-au căutat dreptatea la CEDO; şi cei mai mulţi chiar şi-au câştigat-o. Printre aceştia s-a numărat şi numitul Barbu Anghelescu dintr-un sat gorjean. Omul a fost bătut de nişte poliţişti care încă n-au înţeles că vremurile s-au mai schimbat întrucâtva; a fost bătut şi tot el arestat pentru câteva zile. Şi cetăţeanul nostru a câştigat la Strasbourg procesul, dar i s-a părut derizorie suma de şapte mii de euro despăgubire. CEDO a hotărât şi la apel că daunele morale sunt suficiente. Numai că gorjeanul n-a mai apucat să primească aceşti bani europeni pentru că între timp a trecut în lumea drepţilor. Dar statul român, prin intermediul Ministerului de Externe, s-a grăbit să dea un comunicat prin care se lăuda cum a cîştigat un proces la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Era, probabil, singurul, şi atunci trebuia sărbătorit prin acel comunicat. Numai că nu l-a cîştigat, ci tot pierdut era. Iar dacă l-ar fi câştigat ar fi fost împotriva unui mort definitiv şi pentru totdeauna. Ce mai stat! Învinge în procese cetăţeni morţi. Învinge, de fapt, ca la Rdio Erevan. Adică le pierde, toată ziua!