În cartierul de nord al oraşului, dl.Peşte îşi face o casă, mă rog, un fel de stabiliment. Ajuns cu construcţia într-o fază destul de avansată, proprietarul îi cheamă într-un colţ al şantierului pe şefii zidarilor şi dulgherilor cerându-le să plaseze în toate părţile casei, micului palat, discrete felinare roşii. "Când se va da legea prostituţiei, să fim pregătiţi, să fim primii..."
Toată ziua se plimbă dl. Peşte pe străzile din jur, de unde se vede din diferite unghiuri abia ridicatul acoperiş roşu şi-l întreabă pe câte un trecător:
"Auzi, a cui e casa aia nouă?"
"Cum!? A lui Peşte, domnule!"
"Al dracului, Peşte, ce casă bengoasă şi-a tras!" zice el admirativ.
Apoi, pe altul:
"Nu ştii cine-şi face casa aia nouă?"
"Unul, Peşte".
"Bă, e dat în Paşte Peşte ăsta! E cea mai tare casă din cartier!" se minunează el, Peşte adică.
Şi iar, şi iar, şi încă:
"Cine şi-a făcut vila aia dintre căsuţe?"
"Peşte, domnule".
"Frumoasă casă, cea mai frumoasă! Ce om, domnul Peşte"
În cartierul de nord al oraşului, spre seară, dl.Peşte se retrage la un restaurant, iar patru felinare roşii se aprind timid în cele patru colţuri ale unei case abia ridicate. Se aşteaptă legea. Că unde lege nu e, nimic nu e.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu